Ascunde-mă!
Ascunde-mă-n munți, în adâncuri, rog eu.
Ascunde-mă de oameni.
Ascunde-mă de mașini.
De prea multe reguli.
Prea mult zgomot. 
Prea multă „Trebuie” fără motiv.
Ia-mă de aici, odihnă!
Mă rog, eu!
Iată, e gata geanta. În ea e – mai nimic.
Un termos, pled și cană…
Chișinăul sugrumă lacom.
El – e complet diferit.
Dar nu asta contează.
Urgent, – aer de pini,
Un cer senin…
Mă sufocă covidul!
Mă comprimă-n interior!
Există mântuire. Cea mai ușoară –
Iulie – la munte, – septembrie, ianuarie…
Prea multe reguli,
Condiții, cu zgomot,
În dansul trustului tâmpit.
Ia-mă, omule, de la toate acestea,
Rog eu,
Mai departe de ochii de sticlă,
Mai departe de pustietăți.
Al meu adevăr…
Nu-mi pierd liniștea, speranța, demnitatea…
Credința din inimă, libertatea-n priviri…
Nu consider singurătatea cinstită o tragedie,
De toate e nevoie, câte-un pic.
Nu caut – mofturi, regi, nici dreptate…
Al meu adevăr – e în mine.
Fericirea – e-într-o simplă stabilitate.
Cu trei niveluri „Nu”:
Nu bolesc,
Nu urăsc,
Nu invidiez!
După calendar, cu conștiință, trăiesc,
Cu prietenii sărbătoresc,
Cu diurnele – Iubesc…
Încă iubesc, cât de ciudat nu pare.
Zi de zi, în dimineață, seara…
Atingând – vântul,
Subtilitatea fulgilor de nea…
Vineri, concediul, luminări…
Prima verdeață, soarele de primăvară…
Visul trist al fiului adormind.
Acei oameni, cu majusculă,
Un „real”… Integral.
Nu utilizez surogate în alimente,
Nici în dragoste, nici în prieteni…
Apreciez loialitatea, mai ales la nevoie,
Cafea bună, strângere de mâini, sentimente…
Nu mă cert, în fine, nu vreau să mă cert…
Un pic de-înțelepciune, o fi venit…
Prețuiesc mai mult pacea,
Decât dorința de-a demonstra –
Al meu adevăr, ce a mai rămas în mine…
- Vorbesc mult?
Sunt totuși Femeie!
La noi, totul – e Inimă,
Chiar și creierull…
Capul – pe deplin…
Femeia – e invitație la fericire,
Femeia – e casa, menire și destin…
❤ (Iulie 2020 SV)
#Svetlana_Vizitiu
#Versete_tomnatice, #Impresii_viata_carti_blog
Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu 