Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


94 comentarii

Fostul soț


altairS-a întâmplat cu nouă ani în urmă. Călătoria mea în Bulgaria se apropia de sfârșit, și eu trebuia să plec acasă, la Chișinău. Procurând un bilet la autobuz, am decis să mai hoinăresc în jurul orașului, că mai aveam vreo trei ore până la plecarea rutei. Pe stradă, de mine s-a apropiat un bărbat, pe care l-am recunoscut imediat… Era primul meu soț, cu care am divorțat 18 ani în urmă. Nu s-a schimbat deloc, cu excepția că era prea palid la față. Se pare, că această întâlnire l-a emoționat la fel de mult ca și pe mine. Am ținut mult la el, dar și el m-a iubit… într-atât de ”bolnăvicios”, că din acest motiv și am divorțat. Era gelos chiar și pe o carte… Nu avea nici un servici permanent. Zicea, că moare, dacă eu întârzii măcar cu cinci minute acasă, – inima i se oprește… Tinerețe.. În cele din urmă, sătulă de toate certurile și interogatorii –cu cine, de ce, si unde am fost, – i-am spus să plece… Înainte de a pleca, el a lăsat o scrisorică, în care cerea iertare, și spunea că mă va iubi întotdeauna, chiar și… după moarte. Copii împreună nu am avut, am rămas doar cu un cățeluș, un cadou amuzant din partea lui… După ce am divorţat, el a plecat imediat peste hotare, şi nu l-am mai văzut. Și iată, după atâtea ani, o revedere neașteptată… Am discutat mult timp la o cafea, dar brusc mi-am amintit că pot să întârzii la autobuz. I-am zis: – ”Îmi pare rău, dar eu întârzii la autobuz”.

Aici, fostul soț a spus: – ”Fă-mi, te rog, o favoare, Înțeleg, că te grăbești, dar de dragul a tot ce-a fost bun între noi, nu mă refuza. Să mergem la un birou, pentru mine este foarte important, și nu pot de unul singur să plec în acel loc”. Desigur, am fost de acord, şi am zis: ”Bine, numai repede!” Am întrat într-un bloc mare și un timp lung treceam dintr-o aripă în alta a clădirii… Ne ridicam și tot coboram pe scări, – atunci mi s-a părut că toate au durat nu mai mult de 15 minute. Pe lângă noi, treceau persoane de toate vârstele: de la copii la bătrânețe adâncă. În acel moment, nici nu m-am pus pe gânduri, ce cautău într-un bloc administrativ acești copii și bătrâni. Toate gândurile îmi erau fixate pe fostul meu soț… Într-un moment, el brusc s-a pornit înspre o ușă, și înainte de a o închide, m-a privit îndelung, ca și sum și-ar lua rămas bun de la mine, și a spus:”Ce ciudat, totuși, – n-am reușit să rămân nici cu tine, nici fără tine.” Priveam la ușă și așteptam, când el va ieși de acolo. Am vrut să-l întreb, ce a avut în vedere pronunțând ultima frază. – Nu s-a mai întors… Eu, brusc mi-am venit în fire. Am realizat absolut clar, că trebuie să plec, că întârzii la autobuzul meu… Privind în jur, chiar m-am speriat. Clădirea în care am fost, avea o structură abandonată, – în loc de ferestre căscau găuri. Scări nici nu existau! Erau așezate doar plăci, peste care am reușit să cobor cu greu. La autobuz, am întârziat tocmai cu o oră, și am fost nevoită să cumpăr un bilet nou la alt autobuz. Atunci când luam biletul, s-a anunțat, că autobuzul la care am întârziat, s-a rostogolit și s-a prăbușit într-un râu. Niciunul dintre pasageri nu a supraviețuit… 
Două săptămâni mai târziu, eu eram la ușa fostei mele soacre, pe care cu mare greu am găsit-o în căutare a locului ei de trai. Ea mi-a spus că fiul ei a decedat după un an de la divorțul nostru. N-am crezut-o, gândind, că poate mama lui ascunde ceva, fie are frică să nu deranjez fostul meu soț… La rugămintea mea de a merge la mormântul lui, spre surprinderea mea, ea a fost de acord. După câteva ore, eram la mormântul de pe care zâmbea bărbatul pe care l-am iubit cândva și care într-un mod inexplicabil mi-a salvat viața…
Nu e poveste, dragii mei… – O minune obișnuită! Cei dragi și scumpi, plecați în vecie, ne urmăresc și ne ajută în continuare, – doar că noi nu întotdeauna realizăm acest lucru…

Ex-soția. ❤


4 comentarii

Riscuri la volan


Se consideră că, vorbind la telefon în timp ce conducem maşina, ne riscăm vieţile. De ce este periculos? Dintre toate regulile de circulaţie asta este, probabil, cea mai frecvent încălcată. mobil auto1Şi totuşi, şoferii recunosc că, cel puţin ocazional, dar folosesc telefonul mobil în timp ce conduc, în ciuda interdicţiilor. Ce se ştie despre riscurile implicate? ekaterina bondarevaPoate că o nouă generaţie de vehicule, concepute pentru comunicarea permanentă cu lumea exterioară, va efectua apeluri sigure în timp ce mergem la volan? De ce se acordă puţină atenţie la drum? De îndată ce au apărut telefoanele mobile, oamenii şi-au dorit să discute din maşină. Apariţia smartphone-urilor doar a întărit această dorinţă. De obicei, cele mai multe elemente noi introduse de producători apar după ce oamenii le experimentează pe cont propriu. Şi în acest caz şoferii au dorit să folosească smartphone-uri în maşini, iar producătorii auto se adaptează conform cerinţelor noi. Şi totuşi, statistica dovedeşte, că cele mai multe accidente rutiere se datorează faptului că şoferii sunt distraşi de vorbitul la telefoanele mobile, fiind încrezuţi că prin noile puteri inovătoare, maşina de sinestător va împedica accidentele în drum. Desigur, e o eroare absolută – nicio maşină nu va lua locul minţii omului… O posibilă soluţie ar fi ca maşina să fie programată astfel ca să împiedice un accident, fie să ajute şoferul să evite accidentul în timp ce vorbeşte la mobil, şi producătorii de maşini auto Toyota lucrează în această direcţie: sub sloganul „Test me, I’m driving”, a organizat un experiment edificator în cadrul campaniei „Don`t Text an Drive!” S-a constatat cât de mult îți poate distrage atenția un telefon mobil, în special când citești sau scrii SMS-uri… Acum, unele maşini permit şoferilor auto să acorde mai puţină atenţie la drum şi să vorbească mai mult la telefon. Totuşi, eu n-aş risca… Controlul adaptiv al vitezei foloseşte în mod automat radar-ul pentru a schimba viteza vehicului, în conformitate cu viteza maşinii care merge înaintea lui. mobil autoSistemele de reţinere promit preluarea de direcţie, astfel, ele primesc un feedback de la camere de luat vederi, care urmăresc drumurile şi oferă condiţii de siguranţă, urmând direcţia selectată. Sistemele de evitare a coliziunii prezic situaţiile de urgenţă, folosind camere video şi telemetri cu laser, ajutând la evitarea unui accident grav. Riscul rămâne şi nu toţi sunt impresionaţi de această inovaţie. Telefonul mobil la volan este periculos nu numai pentru că distrage atenţia de la conducere, dar sunt ameninţate relaţiile cu cei dragi, în special cu partenerii romantici. Un răspuns lent duce la conflicte. Aceiaşi factori care pun în pericol discuţiile la volan afectează şi convorbirile de familie în timpul mişcării. De exemplu, duce la o reacţie lentă pe drum şi întârzie răspunsul la întrebarea partenerului, fie induce în eroare persoana draga… nu conteaza cu ce viteza mergi spre scopul tai important sa nu te oprestiToate duc la probleme reale în relaţiile celor dragi, atunci când la celălalt capăt al ”firului” se interpretează greşit răspunsul, ca fiind o evaziune sau refuzul de a vorbi. Şi dacă şoferul va scăpa detalii importante din conversaţie? Şi acest lucru duce la neînţelegeri şi rănirea sentimentelor, la conflicte şi ameninţări grave chiar în timp ce poţi fi la volan. Pe de altă parte, partenerul care nu conduce maşina, poate să-şi facă griji pentru siguranţa şoferului şi întrerupe conversaţia, ceea ce poate fi perceput negativ de către şofer. Rezultatul – o complicaţie în relaţii, confuzie şi chiar frustrare, de repere vizuale, inclusiv gesturi, expresii faciale, postură – toate crează probleme, în cel mai tragic caz poate duce la un accident rutier… Iar conexiunea proastă uneori, zgomotul de maşină şi de drum – adaugă confuzii. Aceste exemple ipotetice includ situaţii în care partenerul este în aşteptarea răspunsului, atunci când sună la mobil pentru o cerere sau propunere, pentru a raporta veşti bune sau rele, pentru a afla sau confirma o relaţie, fie, a cere scuze pentru ceva… Toate acestea pot duce la frustrări şi neînţelegeri,singuratate în cazul când vorbiţi la telefon în timp ce conduceţi. Vorbind la mobil, chiar dacă ambele mâini sunt libere, în orice caz, se produce efectul negativ asupra productivităţii şi atenţiei de conducere pe drum. Astfel că eficienţa conducătorilor auto, care utilizează programe hands free cu mâini libere, nu este diferită de eficienţa şoferilor care deţin un telefon mobil într-o mâină. Un apel – e pricina unui accident! Dacă nu sunteţi dispuşi să urmaţi drumul, luaţi autobuzul. Fie dezactivaţi mobilul fiind la volan. Nu riscaţi cu viaţa persoanelor dragi, în general, nu riscaţi cu viaţa nimănui. Fiţi atenţi la volan şi nu discutaţi în timp ce conduceţi sau sunteţi un simplu pasager… Iubiţi viaţa şi semenii voştri!

Articolul participă în competiţia SuperBlog 2014


4 comentarii

Ultima dorință


Cât de placut era să-l privească şi să-i sărute buzele, dar s-a dovedit, că acum nu mai are nevoie de nimeni… getImage (2)El a lasat-o, atunci când a aflat, că e însărcinată: i-a dat bani pentru avort şi dus a fost. Şi ea s-a pus pe gânduri: se merită? pentru ce? Înțelegea, că va fi mamă singură, bârfită și arătată cu degetul… Desigur, ea înţelegea totul, dar vroia să trăiască pentru copilul ei, și să nu mai asculte pe nimeni, să ia decizii de una singură, să nască, să plece undeva, departe de ochii lumii. A aşteptat o lună, două, sarcina progresa, iar el nu s-a mai interesat de dânsa în tot acest timp. Господи научи нас молиться Луки 11 na 1Nu apărea, nu-i mai păsa de ea; l-a și văzut cu alte fete… Era dureros, plângea, se lupta să supravieţuiască împreună cu copilul. Acum ea se gândea doar la copilul pe care l-a născut: mânuţe mici, picioruşe,..  O stare de neredat prin cuvinte. Zâmbea și adormea zâmbind… Câtă plăcere simțea să-și vadă micuțul. Să-l educe, să-i simtă bătăile inimii… Acum trăiau împreună și erau fericiți fie și în lipsa tatălui… Dar apare el și spune, că regretă, că a procedat urât și dorește să se întoarcă. Fără să se gândească mult, l-a refuzat cu un ”NU” ferm. Cum putea să se mai atingă de bărbatul, pe care după tine l-au mângâiat sute de mâini… Chiar și ceea cum el a procedat, o durea mult și nu vroia să-l ierte. El apărea tot mai des, uneori venea brusc, și aducea jucării pentru copil, bani pentru educație. Insă, îi provoca un dezgust, chiar și banii refuza, – a economisit și ea la timp. Iată, micuțul împlinise trei ani, e déjà matur, și copilaș tot odată. Era fericită să-l vadă cum crește și zâmbește… Într-o zi el venise și o rugă să-i permită să plimbe copilul. Nici nu știuse ce să-i răspundă, dar a consimțit cu un ”Da”, totuși e tatăl, macar că e un netrebnic… Privea cum pleacă, cum așează micuțul în mașină și se îndreaptă în direcția dendrariului… Era ultima oară când își vedea copilul ei în viață. El era băut, precum zicea, doar cu o sticlă de bere, în timp ce plimba copilul, apoi, nimeri într-un accident teribil cu mașina, în care au decedat trei oameni. getImage (10)Ce-i uimitor, el a rămas în viață și acum e pe undeva, se pare… Ea ținea copilul mort în brațe și răcnea, implorând Domnul s-o ajute, iar medicii îi luau copilul și repetau, ca e imposibil, deja nu-l mai întorci… Tot sensul, e că o sticlă de bere a luat viața a trei persoane, inclusiv micuțul ei, iar cel de vină, nu s-a ales nici cu o zgârâietură. Ea nu mai dorea să trăiască și tot repeta, că viața ei s-a terminat. Ultima ei dorință, să transmită tuturor, să nu mai bea niciodată fiind în drum la volanul mașinii! – Oameni, vă rog, nu vă îmbătați la volan, și copiii voștri vor trăi! Cei care au citit, eu vă doresc fericire și dragoste adevărată! Transmiteți tuturor cuvintele mele, și poate ele vor salva viața cuiva… E ultima mea dorință.


Un comentariu

Un apel de la fiică


ImagineAlături de taximetrist se aşezase o doamnă, cu un enorm  buchet de lalele: puţin fardată, strângând nervos tivul rochiei…  – „Vă rog, grăbiţi-vă, eu întârzii!” – Probabil, la o sărbătoare, la cineva? – „Da, la fiică mea, la ziua ei de naştere! Azi, face 25 de ani și mă aşteaptă la ora trei.” Ceasul arăta  ora 14.40.  – Atunci, să ne grăbim, ca să nu întârziem, – spune-ţi adresa. – „E aici, nu departe, la cimitirul Doina, vă rog…” şi s-a uitat la şofer cu ochi înlăcrimați plini de durere și amărăciune! Surprins, el o privi atent, dar n-a zis nimic, – o asculta pe această femeie, ce continua să vorbească… El simţi un nod în piept, mai să izbucnească în plâns. – „Înţelegeţi, Lorinuţa m-a lăsat o lună în urmă, iar ieri, mă sunase şi mi-a spus: mamă, dacă ţi-e atât de dor de mine, vino la petrecere, de ziua mea de naştere!

porumbe Vom sta împreună şi vom discuta ca  înainte!” – Pe chipul femeii apăruse un zâmbet cutremurător: – „Ea mă aşteaptă!”

Era foarte cald, iar pe străzi, aglomerație, ambuteiaje… – Ma tem, ca n-am să reuşesc la timp, –  a zis taximetristul. – „Nu e straşnic, de-aici nu e departe, voi merge pe jos! – A coborât din maşină, şi a păşit vioi în direcţia cimitirului, dispărând de după colţ… Ambuteiajul s-a rărit, parcursul maşinilor reîntrând în normă, şi şoferul de taxi s-a pornit mai departe. Ajungând la un colţ de lângă cimitir, el văzuse flori împrăştiate în mijlocul şoşelei… ImagineRecunoscu florile din acel buchet al doamnei. A fost un accident teribil, şi lovită mortal anume acea femeie! Doar vântul adia prin părul şi florile din braţele ei.

Omul s-a uitat la ceas: era exact ora trei. A reuşit, totuşi… – s-a gândit el…