Îți vine uneori să plângi,
Cafea să bei într-o tristețe…
Problemele, vrei să le uiți,
Pe toate să le arunci, la rece.
Să te ascunzi sub plapuma tăcerii,
Dând drumul gândurilor până-n zori…
Întrând în a singurățății eră,
De parcă nu ea a lipsit de mii de ori…
Din nou, să te gândești… mai la nimic,
Să tot privești la geam, în balta ploii,
La picături în ceață, și-n monitor cu linc,
Sperând că vine Cineva, te fură…
(Noiembrie, 2019. Svetlana Vizitiu)
(Din Volumul ~„Versete tomnatice ”)

Amprente de neuitat
O cafea să bei în tihnă
Versete tomnatice, Svetlana Vizitiu. Lansare de carte la BM
Apreciază:
Apreciere Încarc...