Nu e nevoie să complici lucrurile, nici nopțile, nici zilele. Rulând mereu problemele în capul tău, Pentru a da un sens cuvintelor sau rânduri, Nu complica. Nimic. Oriunde ai fi…
Elimină frustrările. E mai ușor, Decât să-ți plângi destinul, pe sine, orice ar fi… Mult mai uman – e omul dintre noi, Și-atunci -când în suflet regrete nu le ai…
Nu frământa trecutul, nu-i nevoie. Deschide geamul, bea-ți cafeaua, sorbind încet din cană. Durerea alungă, să plece cu – orice dezastru, Cu rămășitele de griji, tristețe și amar…
Lucrurile nu complica. Respiră-n vânt. Cu excepția vieții (ca-într-un arc, Restul e doar nimic, un fleac.
Gustă mustul de spirit când ți-e rău, În aroma iubirii alături de Om. Iar excesul de zel dă-l dincolo… în zori. – Vei simți fericire, sau bucurie, de zeci de ori! ❤
2020, Svetlana Vizitiu #Versete_tomnatice
Un recital frumos a versurilor subsemnatei de Sabina Laiber, Romania
Distribuie
Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu 
22 martie 2021 la 18:55
Un recital frumos a versurilor subsemnatei de Sabina Laiber, Romania
ApreciazăApreciat de 1 persoană
8 martie 2021 la 12:24
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Steluța mea | Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu
5 octombrie 2020 la 1:44
Citit din versuri brusc mi-am dorit sa gust din mustul dragostei! 🙂
Metafora reusita, felicitari Svetlana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
5 octombrie 2020 la 1:37
Frumos, trist si de iubire )
ApreciazăApreciat de 1 persoană