Una mai nouă…

24 septembrie 2020 de Svetlana Vizitiu 3 comentarii

Sunt una, mai nouă. Nu mă confundați cu cea de Ieri.

Durerile am alungat, erorile mi le-am iertat…

Merg cu curaj, fără teamă și – e mai ușor,

De la dor și tristețe – m-am îndepărtat… 

 

Acum zâmbesc, de poveștile toamnei mă bucur,

De Revelion, ne așteaptă zeci de minuni,

Știu, cu cine un vin bun să beau, alte trepte să urc –

Fără îndoieli, să adaug iubire în inimi…

 

Recunosc cine vine – cu zâmbet, sau cu măști,

Nu rămâne în suflet loc fără speranță,

Căci inima mea e și inima ta,

Mereu va ateriza un noroc și o șansă!

 

Este noul meu look. Înconjurată de siguranță,

Cine m-a îmbrățișat sau – mi-a permis să-l jelesc…

Să te desprinzi de om doare mult, o viață,

E dificil, dar tristețea trece, și – din nou începi să iubești…

 

Nu mă întorc acolo – unde nu m-au dorit,

M-au mâhnit, și-am băut pentru a Lor sănătate…

Se mai aude-n spate-un lătrat de la acei amărâți,

Înseamnă că merg în calea mea, reușit și la țintă…

 

Nu doresc să-mi irosesc timpul rămas –

Cu vorbe deșarte, cu sfaturi și ordinele altora,

Și nu mă impun cu succesul rătăcitor…

Astăzi, vin eu, cu experiența Mea!

 

Sunt acea, o nouă Luminiță,

Ce-a învins nevoi, valurile descurajării,

Cu lecții din trecut – am legat o credință,

La Domnul mă rog, la răsărit și în seară!

(15 septembrie 2020, Svetlana Vizitiu)