Am văzut un chip, astăzi, în oglindă.
Moment trist, ce- a trecut demult,
Zâmbea copilăria, cu primăvara-n tindă,
Toamna turna în lacrimi, aici eu – altă sunt!
Schimbat fundalu-n varia culori – de vreme,
Al caruselului – un sunet rătăcit.
Anii – cât zilele, cu vuete și vierme,
Trec pe-alături, burezând tăcut.
Și iarna nu urmeaza toamna,
Nu reușim noi, în-acest abuteiaj.
- Așteaptă! – Ce faci, timpule, cu noi?
Nu agita căruța… cu vizitiii – pân-la iaz!
Să stăm la bucate, de trecut aminte,
Să vizităm casa-mi uitată din Florești.
Au obosit pereții, le e dor de mine.
Un zâmbet în oglindă. Conservele din beci…
Compoturile le beam, cu colegii la taclale,
Golind băncuțe, ascundeam departe,
Să nu afle părinții, cică umblam agale,
În loc să-nvăț, să mă apuc de carte…
…De după geam, la copacii „mei” cu-aguțe,
Eu peste gard – mă furișam din casă.
Cu gura neagră, pletele agățam de tufe,
Jucând în curtea restaurantului „Romașca”…
La fel, mă întindeam… în nucarul
Des, cu frunzele amare, nuci bogate,
Trăiam în imaginații și cu harul,
De care personajele mă leagă-ntr-o ață.
Cu cartea, zi-de-zi, în vie,
Mă ascundeam tot fremâtând istorii,
De aceea, astăzi, cuprinzând cu brio,
Eu mai râmân – a voastră – cu Impresii…
Părinții dragi, cu rugă-n depărtare,
Mereu în gând cu noi, și într-un pas,
La Domnul Nostru, apelând în zare,
Și, dincolo de cer – vor accepta cum sunt…
Din nou, răsună o altă primăvară,
Și plopii mă trezesc alergic iară…
Trecutul, trist, cu dor mă cheamă, –
Și-acea fetiță – îmi alungă teama…
Speranțele se-nvârt, cu vise netezând,
Atât de multe fericiri, fără nevoi,
Și Timpul-a chicotit, mie șoptind:
„Fidelă, ca-nainte, eu tot la tine vin! –
În căutare de iluzii mă irosiți din plin,
Doar voi, creați acele vanități!
Apoi, nu mai puteți ieși din spini…”
12 august 2020,
#Svetlana_Vizitiu ❤
17 august 2022 la 23:58
ApreciazăApreciat de 1 persoană
20 iunie 2021 la 0:38
#Versuri #Fii_alaturi din cartea mea #Versete_tomnatice, editura #Papirus_Media_Romania 2020
ApreciazăApreciat de 1 persoană
20 iunie 2021 la 0:34
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Steluța mea | Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu
16 august 2020 la 22:56
Extraordinare rânduri, gânduri… pline de frumoasă emoție nostalgică…💗🌈💓
Ah, rămânem cu toții… acolo… undeva…copile și băieței plini de șotioare, plini de zâmbet și de soare, de bucurii din nimicuri și de prietenii dragi❗✨💙🌈💗🎊..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
15 august 2020 la 22:01
Nu răscoli cenușa trecutului că vor sări scântei ce te vor arde …………….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
16 august 2020 la 22:10
tarziu deja ))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
18 august 2022 la 8:55
😦 😦 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
15 august 2020 la 9:36
Extraordinare cuvinte! Minunata poezie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
15 august 2020 la 1:20
Apreciez ce-ai scris. De parca ar fi eu in copilaria mea din Edinet. Acum va scriu din Canada. Dor de patrie atat de mult, nedescris.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
15 august 2020 la 0:32
Imi place descrierea copilariei tale si replica Timpului la sfarsit. Ceva totusi nu se leaga, vii cu poltica la urma?
ApreciazăApreciat de 1 persoană