Vântul de est mi-a salvat corpul.
Cel de-acasă sângele mi l-a supt.
M-am gândit că e doar omul
Ce calea mi-a indicat-o să o urc… 
Eu mi-am urmat durerea-n Europa,
Suferința în amar greu stăpânind,
Muncind mereu, eu o simplă badanță,
Lăsând în săltar diploma cu venin…
Eu mi-am dorit o unică speranță,
Să fiu iubită, viața să mi-o suplinesc,
Copiilor să le ofer o șansă,
Dar, fiul l-am pierdut în al meu eșec…
Cândva visam că e drumul iubirii,
În Diaspora, cu sufletul curat.
Acolo unde raiul e – în avuții,
Pentru că așa statul m-a furat!
Eu am sperat la calea fericirii –
Cu fermitate, crezând că voi reveni…
Fugind de blestem, coronaviruși și urgii –
Dar, într-un sac – în Țara mea – am ajuns…
( În memoria primei basarabence decedate de COVID19)
Svetlana Vizitiu, 20 martie 2020
😥 ❤ ❤
Distribuie
20 martie 2020 la 18:35
Dragi prieteni, cititori ai blogului meu! Am fost blocata/cenzurata cu accesul la paginile mele pe Facebook din momentul ce distribuiam aceasta postare dedicata memoriei basarabencei decedate recent de #coronavirus…
Imi pare rau, ca aceasta se intampla in zilele noastre, ca avem in acest stat ipocrit persoane monstruoase fara de suflet. Ce pot sa fac…
Doamne ajuta, sa fie pace si sanatate tuturor! AMIN! ❤ ❤ ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
20 martie 2020 la 18:55
Ati scris versuri extraordinare din partea tuturor badantelor ceea ce simte fiecare dintre ele. Va multumesc stimata doamna Vizitiu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
20 martie 2020 la 16:41
Strigator la cer…. Ce durere! 😥 😥 😥
ApreciazăApreciat de 1 persoană
21 martie 2020 la 23:32
ApreciazăApreciat de 1 persoană