Dragoste la prima vedere

15 decembrie 2019 de Svetlana Vizitiu 10 comentarii

Răluca toată viața a trăit în Florești. Într-o mică căsuță confortabilă, cu vedere la dealurile cu levănțică mereu scăldate în soare. Voalul contra privirilor curioase erau ghiveciurile mari de lut cu flori care stăteau pe pervazul geamurilor de la parter.

El a apărut brusc, mare și frumos, cu părul cărunt. Se vedea că era de sânge nobil, nu ca dânsa. Avea ani destui, mult mai mulți ca ea, dar prin asta se simțea puterea și forța lui. El s-a oprit în fața geamului și privea cum ea udă florile. A observat privirea lui, dar nici prin cap să-i treacă că ar fi fost interesat de ea. Brusc, i s-a părut că îl înțelege. Întru-totul. Ochii lui căprui divulgau tristețea singurătății, atât de familiară Rălucăi. Acest lucru îi unea… Dar, el continua s-o examineze fără genă.  Iar ea s-a gândit că este dintre băștinași, nu unul venit. Și de ce atunci mai înainte nu l-a întâlnit? Apoi el a oftat, a privit la mulțimea de turiști care se pozau nu departe printre levănțica, și a plecat mergând agale, fără să-și ia rămas bun, de-a lungul unei stradele înguste pe care cei căscați de obicei nu merg…

A doua zi, la aceeași oră, a venit din nou. La fel a început s-o examineze în tăcere… Și ea – mai mult timp ca de obicei, ba uda florile, ba le curăța de uscăciuni.

Ea și-a dorit brusc ca el să vină în fiecare zi… Iar el, ca și cum ar fi simțit dorința ei, a început să vină în fiecare zi… Stătea așa, cu ochii triști, apoi se așeza mai confortabil undeva alături și o privea neclintit… Priveau unul la altul fără să observe turiștii…

Nu aveau nevoie de cuvinte. Părea că le era frică de cuvinte inutile care vor distruge mugurii dragostei...

Intr-o zi, i-a pregătit special niște tartine. Și când el a apărut, le-a scos și l-a servit. A privit-o atent, s-a ridicat și a luat una dintre ele. Și, în următoarea zi era ziua ei de naștere. Răluca s-a îmbrăcat frumos, s-a dres, a pus pe masă și a prins să aștepte… A decis să-și facă singură un cadou. Îl va invita la ea acasă. La lumina luminărilor.  Vor bea vin moldovenesc de casă. Dar el nu a venit… Răluca s-a intristat, apoi s-a liniștit. Și-a reproșat în sine pentru slăbiciunea momentană…

Copiii lui au migrat pentru totdeauna peste hotarele Moldovei deja de 20 de ani, al ei fiu – de zece ani e în Canada… Ce le rămâne lor, la bătrânețe, haine grele?

Și, peste trei zile l-a văzut la geamul ei, șezând pe o prispă în curte. A ieșit spre dânsul și el a ridicat capul. Privind în ochii lui, a văzut că se simte foarte rău. Răluca s-ă așezat lângă el și l-a cuprins. El a răsuflat ușor și și-a pus capul pe umărul ei. Ea îi mângâia părul cărunt și se gândi că e bine că el nu spune nimic. Simțea numeroasele cicatrici pe sufletul lui. În casă e suficient și unul care vorbește mult…  Apoi i-a spus că dacă nu e prost, să termine cu cutreieratul străzilor, că acasă îl așteaptă pirjoalele și tartinele…

Și, apoi s-a gândit că așa o dragoste la prima vedere, nu avut-o nici în tinerețe…  Și, în etate se poate iubi la fel de tare…

Să privim înainte cu speranță, perseverență și încredere. Lucrurile bune se întâmplă celor care nu se dau bătuți! Doamne ajută! ❤

( #Svetlana_Vizitiu,  2019)

Alte surse cu #povesti_reale, de viață, etate:

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2017/10/03/de-bine-de-rau/

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2016/01/09/dragostea-in-oglinda/

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2018/11/07/batrana-si-dragostea/

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2019/04/09/vorbe-bune-despre-oameni-buni/

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2017/12/12/sensul-vietii/

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2017/04/28/ultimul-tangou-batranete-hainele-iubirii/

https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2016/10/24/intr-o-zi-vei-face-fericit-un-alt-barbat/