Ea l-a întrebat: ”Cu cât vinzi ouăle?”
Moșneguțul i-a răspuns:”1 leu pentru un ou, madam. Sunt de casă.”
Ea i-a spus:”Voi lua 6 ouă cu 5 lei, sau voi pleca”
Bătrânul i-a răspuns:”Bine, veniți să procurați cu prețul care doriți. Poate e un început bun, pentru că azi n-am reușit să vând nici măcar un ou”
Madam luase ouăle și a plecat, simțindu-se câștigătoare. S-a așezat în mașina ei de lux și a mers într-un restaurant cu amicul ei. Acolo, ei au comandat tot ce au dorit și le-a plăcut. Au mâncat nu mult, lăsând resturi în farfurii. Apoi, ea a plecat să achite cecul. Prânzul a fost ”ieftin”, doar 450 lei, – ea a achitat 500, și a mai lăsat de ceai
Probabil, acest incident poate fi ceva normal pentru proprietar, dar, și foarte dureros pentru bietul vânzător de ouă.
Vreau să subliniez că De ce noi întotdeauna ne demonstrăm puterea procurând ceva de la cei nevoiași? Și de ce dăm celor care nu au nevoie de generozitatea noastră?
Am citit odată la Lee Kuan Yew (Prim-ministrul Singapur):”Tată meu mereu procura de la cei săraci bunuri simple la prețuri ridicate de el, chiar dacă nu avea nevoie de aceste bunuri. Uneori, chiar obișnuia să achite în locul nevoiașilor. Am fost îngrijorat de acest lucru și l-am întrebat de o face? Atunci, tată meu a răspuns cu demnitate:”Aceasta este caritate, copilul meu. Aceasta este Dragostea!”
Atunci când la o pizzerie lăsați 3-5 lei pentru ceai (așa se cuvine), amintiți-vă că pe lângă piață sau în stradă, pe unde mai treceți, stau bunicile cu o legătură de mărar sau pătrunjel, și care au nevoie de acești 2-3 lei.
Noi plângem după trecut, și de fapt, deplângem liniștea copiilor, pacea sufletească, de atunci de pe timpurile când eram mai omenoși unul cu altul… de ce au disparut aceste sentimente în prezent?
Dacă simți ceva citind printre rânduri, înseamnă că ești om bun…
Doamne ajută! și, Slava Ție, Doamne! ❤
26 aprilie 2020 la 21:35
Foarte mulți vor să și să/și demonstreze puterea, superioritatea și cum ar fi cel mai ușor? Evident față d cel mai vulnerabil. Pentru ei nu mai contează omul și privesc sufletul ca pe un artefact
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Lucian Strochi despre Versete Tomnatice de S. Vizitiu (Prefata) | Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu
Pingback: Dragoste la prima vedere | Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu
21 iulie 2019 la 14:32
ApreciazăApreciat de 1 persoană
16 aprilie 2019 la 15:46
Adevarata pace si liniste omul o capata in suflet doar cand se preda cu totul voii Celui de sus.
Iar noi, cei de astazi ne putem mantui prin iubire de aproapele si nejudecarea nimanui.
Doamne ajuta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
11 aprilie 2019 la 3:34
Cànd merg acasà si trec pe la piata de sus , imi ràmàne nodul in gàt cànd vàd bàtrànei care au linguri ,màturi , legàturi de màrar uscat … càte linguri am cumpàrat , dupà aceea le-am dat de pomanà . Dacà cereau un pret , eu le dàdeam si de 3 ori mai mult ..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
9 aprilie 2019 la 20:35
Cine ar putea citi aceste rânduri, fără a simți printre ele, sufletul lor?!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
9 aprilie 2019 la 21:49
Frumos… Multumesc…
ApreciazăApreciat de 1 persoană