De ani de zile suntem dependenţi de ea,
De lumea robotită, şi – de virtual,
Precum o turmă, zi cu zi mânată-n val,
La vânătoare de corupere de Rai…
Iar timpul este cel ce Veșnicia ne-o îngroapă,
Unii muncesc din greu şi alţii risipesc…
Valuta scutură cu arme ucigătoare-n roată!
Străinii vin şi pleacă,
Pacea o răcesc…
Mereu sunt alţii care vin în locul tău,
De mic eşti obligat să-nveţi doar ce vor ei,
Visăm sperând, şi este tot mai greu,
Realitate sumbră – visul ni-l distruge…
Cu-adevărat depindem de politicul sus-pus,
Alesul nostru – viaţa ne-o corupe,
Promisiuni şi vorbe: teorii cu unt!
Ajută Doamne! Sufletul se rupe…
❤
Iunie, 2018, Svetlana Vizitiu
Versuri cu melodie si picturi in ulei semnate de S. Vizitiu
26 februarie 2019 la 14:11
Ești o minune ! Multă inspirație în continuare,Sveta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
25 februarie 2019 la 12:36
Versuri culese din sufletul curat și luminos ca cerul, din gingășiea lui se rup flori ce se așează pe pânza veșniciei!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
25 februarie 2019 la 12:37
Multumesc frumos!!! ❤
ApreciazăApreciază
25 februarie 2019 la 12:27
Asa a fost mereu, ne este predestinat sa-i slujim pe cei straini
ApreciazăApreciat de 1 persoană
25 februarie 2019 la 12:00
PACE VA DORESC! FRUMOASE VERSURI!
ApreciazăApreciat de 1 persoană