La fiecare, probabil, se întâmplă astfel…
Că zi de zi
Să te gândești la o persoană. 
Și nu contează,
Noaptea sau
Dimineața.
Este întotdeauna
În capul tău.
Amintiri asociate cu ea,
Cuvinte, fraze, priviri.
Toate în memoria ta.
Nu ai unde să le ascunzi.
Se pare, că totul e bine,
Dar,
Atât de mult
Tângești după acest trecut.
Atât de mult
Îți dorești
Să revină acea persoană…
Precum a fost ea atunci…
Atât de mult îi simți lipsa.
Literalmente,
O clipă în urmă
Ai râs în hohote,
Și acum,
Te sufoci de durere.
Și nu poți
Să o descrii în cuvinte,
Și nimănui demonstra…
O ascunzi sub un zâmbet,
Indiferentă la servici,
Muncind ca un zombi,
Apoi revii acasă
Murind încet
În interior…
❤
Distribuie
26 noiembrie 2017 la 10:18
”apoi revii acasa
murind incet
in interior”…
daca ar sti guvernul ca e starea a toti moldovenilor din cauza lor 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
25 noiembrie 2017 la 11:50
Daca esti singura iti ofer inima si umarul meu
ApreciazăApreciat de 1 persoană
25 noiembrie 2017 la 12:50
E alt subiect in postare, multumesc
ApreciazăApreciat de 1 persoană
25 noiembrie 2017 la 11:23
Te inteleg, draga Svetlana. Ai redat atat de patrunzator ca si pe mine ma doare (((
ApreciazăApreciat de 1 persoană
25 noiembrie 2017 la 11:01
Frumos.
Redat superb. Am simtit si eu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană