La fiecare, probabil, se întâmplă astfel…
Că zi de zi
Și nu contează,
Noaptea sau
Dimineața.
Este întotdeauna
În capul tău.
Amintiri asociate cu ea,
Cuvinte, fraze, priviri.
Toate în memoria ta.
Nu ai unde să le ascunzi.
Se pare, că totul e bine,
Dar,
Atât de mult
Tângești după acest trecut.
Atât de mult
Îți dorești
Să revină acea persoană…
Precum a fost ea atunci…
Atât de mult îi simți lipsa.
Literalmente,
O clipă în urmă
Ai râs în hohote,
Și acum,
Te sufoci de durere.
Și nu poți
Să o descrii în cuvinte,
Și nimănui demonstra…
O ascunzi sub un zâmbet,
Indiferentă la servici,
Muncind ca un zombi,
Apoi revii acasă
Murind încet
În interior…
❤
26 noiembrie 2017 la 10:18
”apoi revii acasa
murind incet
in interior”…
daca ar sti guvernul ca e starea a toti moldovenilor din cauza lor 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
25 noiembrie 2017 la 11:50
Daca esti singura iti ofer inima si umarul meu
ApreciazăApreciat de 1 persoană
25 noiembrie 2017 la 12:50
E alt subiect in postare, multumesc
ApreciazăApreciat de 1 persoană
25 noiembrie 2017 la 11:23
Te inteleg, draga Svetlana. Ai redat atat de patrunzator ca si pe mine ma doare (((
ApreciazăApreciat de 1 persoană
25 noiembrie 2017 la 11:01
Frumos.
Redat superb. Am simtit si eu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană