Lipsa

25 noiembrie 2017 de Svetlana Vizitiu 5 comentarii

La fiecare, probabil, se întâmplă astfel…

Că zi de zi

Să te gândești la o persoană.   

Și nu contează,

Noaptea sau

Dimineața.

Este întotdeauna

În capul tău.

Amintiri asociate cu ea,

Cuvinte, fraze, priviri.

Toate în memoria ta.

Nu ai unde să le ascunzi.

Se pare, că totul e bine,

Dar,

Atât de mult

Tângești după acest trecut.

Atât de mult

Îți dorești

Să revină acea persoană…

Precum a fost ea atunci…

Atât de mult îi simți lipsa.

Literalmente,

O clipă în urmă

Ai râs în hohote,

Și acum,

Te sufoci de durere.

Și nu poți

Să o descrii în cuvinte,

Și nimănui demonstra…

O ascunzi sub un zâmbet,

Indiferentă la servici,

Muncind ca un zombi,

Apoi revii acasă

Murind încet

În interior…

❤