Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club

Zile trec una după alta

de 9 comentarii


Un furnicar în capul meu,

Milioane idei,

Cu iluzii,

Ce se târâie prin fire de păr,

Ca un balzam lipicios și spumant.

Îndoieli de sine, și din nou,

Mă topesc în cuprinsul cetos

Iscusit convingând

Că de obicei

Voi găsi un motiv optimist.

Nu mai cred în dragoste și prietenie,

Timpul a stabilit…

Că nu e necesar.

Altceva e liniștea mea,

Singurătatea – e soarta.

Zile trec, una după alta

Acceptând semiluna cu arc,

Schimbând frunzișul cu fulgi de nea

Tot îmi umple ochii cu lacrimi…

Indiferența, strâns îmbrățișând,

Îmi va anunța noi legi,

și nu mai contează

de azi înainte

Frământări

Sau cerințe-ale mândriei…

(16.09.2017  Svetlana Vizitiu )

 

Autor: Svetlana Vizitiu

Blogger, pictor de portrete gen clasic si abstract, organizator #Clubul_Impresii_din_viata_si_carti, poeta in debut, #Biblioteca_Parfumata Impresii din viata si carti / Blog Svetlana Vizitiu https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/

9 gânduri despre „Zile trec una după alta”

Scrie un comentariu

  1. Pingback: Chișinău nocturn | Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

  2. Lianca Senk
    26 noiembrie 2017 la 10:50

    Fantastic! Atit de reusit redai starea sufletului ❤

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  4. Pingback: Chisinau nocturn | Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

  5. Dumitru Nastase
    23 septembrie 2017 la 0:36

    <<< Zilele trec…Dar… Nu degeaba …Ne imbogatesc cu noi idei,sfaturi si …REUSITE SAU CADERI…Toate ducand la cresterea noastra ideologica …Vitala …Si…De ce nu …. Spirituala. ” – Myky Npd >>>

    Apreciază

    Răspunde
  6. Nina Aliev
    18 septembrie 2017 la 10:53

    Foarte sincere „framantari”… rar de tot intelese, pentu ca, de fapt, totu-i relativ si pentru ca fiecare le traieste altfel… Cineva a spus: „…Greu, aproape imposibil, sa existe in intreg Universul inca o persoana, cu care sa poti vorbi ca si cu tine insuti…” si sa fii inca si inteles (un lux!)… Versuri albe… le ador, am mai spus… aidoma unui stejar cu coroana bogata, spontana, extinsa…, care niciodata nu va fi atat de miraculos si puternic, daca e (ra)sadit in parcuri … unde toti arborii trebuie sa aiba o anumita forma a coroanei!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  7. Evelina Bokancha
    17 septembrie 2017 la 13:03

    Человек всегда одинок, особенно наделенный Интеллектом. Но – одиночество не полное. С нами Бог.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.