Ce este Societatea noastră de Azi? Locuințe tot mai multe și familii tot mai puține. Comodități sunt, dar mai puțin timp, și bani lipsă. Multe doctorate, teze și titluri, dar tot mai puține judecată și sens. Mai multe învățăminte și cunoștințe, dar mai puține capacități de a judeca treaz. Unul peste altul, sute de ”experți”, dar și mai multe probleme. Mai multe medicamente… tot mai ”costisitoare”, și mai puțină sănătate. Ne-am creat multe calculatoare pentru a păstra și a stoca în cantități enorme informația, dar comunicăm tot mai puțin unul cu altul… 
Am câștigat în cantitate și nu în calitate. Am pierdut oameni, care nu se mai întorc acasă, emigrând în continuare. Nu-i mai întorci nici cu banii promiși de guvern. Economia grea nu există și nu se dezvoltă. Cei săraci nu-și aleg locul de muncă, ci consimt ceea ce li se oferă. Dragostea de Patrie s-a risipit, – copiii noștri nu înțeleg acest generic. Au devenit roboți cu mobile și căști în urechi… Problema noastră nu este sărăcia, ci indiferența!
Nicio demnitate!.. Tradiții promovate și apoi ignorate, lipsă de respect pentru moștenirea prin relații care n-ar trebui uitate niciodată. ”Prietenii” nu se bucură de succesul tău. Promisiunile nu au loc când e vorba de bani. Indiferență… În afară de noi inșine nimeni nu ne va lua apărarea…
Un om bogat l-a luat pe fiul lui într-o călătorie prin Moldova cu unicul scop, de a-i demonstra ce înseamnă să fii sărac… (poveste online) Câteva zile ei au petrecut la o fermă într-o familie de țărani. La întoarcere, acasă tatăl îl întreabă pe fiu, dacă i-a plăcut călătoria. ”Mi-a plăcut, tată”, – fu răspunsul. ”Ai văzut cât de săraci pot fi oamenii?” – îl întrebă din nou tatăl. – ”Desigur”, – spuse fiul. – ”Și ce învățăminte ai tras din călătoria noastră?” – întrebă nerăbdător tatăl.
Și fiul a răspuns:”Eu am văzut, că ei au patru câini, și noi doar unul. Noi avem un bazin până la mijlocul grădinii, și ei au un râu care n-are capăt. La noi în livadă strălucesc felinare procurate peste hotare, iar la ei noaptea zâmbesc stelele. Noi avem o terasă pân-la marginea curții, iar la ei – spații deschise chiar până la orizont. Noi avem o parcelă de teren nu chiar mare pe care locuim, și ei sunt înconjurați de codri și câmpuri nesfârșite de la care ți se taie respirația și nu-ți poți lua privirea. Noi procurăm mâncarea, iar ei preferă să o producă de sinestător. Noi avem în jurul casei garduri înalte de protecție, iar ei au prieteni și sprijin din toate părțile”. Tatăl băiatului a înțepenit de uimire…
Iar fiul a adăugat:”Am înțeles, tată, cât de săraci suntem Noi, într-adevăr…”
Acum prindeți legătura din ambele sensuri… Realitate.
❤ ❤ ❤
Distribuie
Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu 
20 martie 2017 la 7:41
Da, foarte corect. Am scris li eu un articol la temă, de ce suntem săraci – http://danielagorincioi.blogspot.md/2015/12/de-ce-suntem-saraci.html
ApreciazăApreciat de 1 persoană
14 ianuarie 2017 la 12:10
Nu e gresita, Dina, este privirea unui copil, asa cum poate vedea el la aceasta varsta ). Pentru noi, cei maturi este eroare chiar groaznica sa nu dam imaginatiei unui copil sa se dezvolte in directia pe care ne-o demonstreaza a fi una obiectiva… Bogatia fiecarui om vine din modul precum a fost educat si potrivit cerintelor corespunzatoare circumstantelor in care predomina si mintea lui, in special, impactele care-l afecteaza…. Fiul gandeste Foarte corect, si noi avem ce invata sau impumuta macar de la opinia lui… 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
14 ianuarie 2017 la 12:02
Existenţa noastră e dirijată de antagonisme. Acestea se găsesc în lucruri şi în fiinţe. Cam deseori se întâmplă că omul ignoră ceea ce are şi îl face pe dracu-n patru ca să obţină… ceea ce au alţii sau chiar mai mult ca ei. Cât timp „dracu” echivalează cu o ambiţie sănătoasă, nu e chiar atât de rău (părerea mea), pentru că aceasta îl face pe om să nu se oprească la cele realizate, ci să vreie să mai facă ceva în continuare. Nu e rău deloc, dacă el nu uită că există o măsură în lucruri. Trebuie intuit momentul de „STOP!”, ca nu cumva ambiţia să treacă în lăcomie, în invidie, într-o competiţie nesănătoasă, în ură pentru cei ce-s mai diferiţi. Cred că fermierul din poveste (depinde de greutatea fermierului) ar fi schimbat cu bucurie pământurile sale pe care ar fi fost bine să le prelucreze cu tehnică performantă, pe care n-o are, că-i deosebit de scumpă şi statul nu-l prea ajută s-o cumpere şi râul care-i al tuturor, şi orizontul care nu-i numai al lui, şi veniturile agricole care nu corespund eforturilor depuse, şi glodurile până la genunchi – pe lotul de zece ari al celui de la oraş şi pe casa lui de 300 metri pătraţi şi pe BMW-ul lui. Şi sunt sigură că fiul ce s-a pretins sărac după atâta scremătură a tatălui ca să-i dea cele enumerate mai sus s-ar împotmoli într-o săptămână în „bogăţia” fermierului şi ar lua-o la fugă spre oraş, ştergându-şi mâinile de fundul pantalonilor. E uşor a vrea ceea ce are altul şi a fi nesatisfăcut de propriile rezultate doar atunci când nu s-a depus personal efortul în a le obţine, ci au originea în escrocherii şi nesinceritate. Nu vom minimaliza niciodată ceea ce avem, dacă e făcut cu eforturi, cu lipsuri, cu sacrificii. Vom mulţumi şi ne vom considera bogaţi şi vom lupta în continuare ca să facem şi mai mult. E în firea omului să vrea mereu ceva şi e firesc – dorinţele lui trebuie să fie sănătoase. Omul are un univers foarte bogat în sine, chiar de la naştere – depinde cum îl valorifică. Ambiţia şi perseverenţa sunt condiţiile realzării dorinţelor. Din nou, a nu se uita: EST MODUS IN REBUS. În concluzie: suntem săraci în măsura în care nu facem nimic ca să fim bogaţi. Bogăţia fiecăruia depinde de capacitatea de a lupta (nu de cea de a fura) pentru valorile din sine. Fiul din poveste va avea altă părere atunci când va munci personal pentru bunăstarea personală. E uşor a expune păreri pe spatele altora. În linii mari, răspunsul băiatului e mai mult spiritual…, dar e greşit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
14 ianuarie 2017 la 7:57
Buna dimineata Svetlana ! 🙂
Atata timp cat il avem pe EMINESCU 🙂 ,
nu suntem deloc SARACI ! 🙂
Weekend placut ! 🙂
Aliosa ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
11 ianuarie 2017 la 12:42
ApreciazăApreciat de 1 persoană
11 ianuarie 2017 la 12:41
ApreciazăApreciat de 1 persoană
11 ianuarie 2017 la 11:22
ApreciazăApreciază
10 ianuarie 2017 la 22:19
ca de obicei povatuitoare poveste, multumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10 ianuarie 2017 la 12:23
Minunat! Bogăția există peste tot,toți oamenii sunt bogați, important este cum definim bogăția, ce înțelegem prin bogăție.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10 ianuarie 2017 la 11:01
ApreciazăApreciat de 1 persoană
12 ianuarie 2017 la 20:03
Misterele ” Vulcanilor Noroiosi ” ! 🙂
http://aliosapopovici.wordpress.com/2014/09/14/
Aliosa 🙂
ApreciazăApreciază
12 ianuarie 2017 la 20:04
PS !
Scuze 😦
Aliosa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană