O urmăream îndelung la MallDova. De obicei, o fac atunci când mă surprinde o persoană interesantă sau o scenă neobișnuită în viața de toate zilele… Ea stătea în fața oglinzii, micuță, puternică, zbârcită și urâtă… Mantoul nou pe ea, pe care îl proba, lung aproape până la glezne, din mâneci fluturau doar vârfurile unghiilor. Arăta incertă și foarte vulnerabilă. ”Îți vine bine” – a repetat de câteva ori moșneguțul care se tot învârtea în jurul ei. El a îndreptat cu grijă cutele pe mantou, a îndepărtat scamele invizibile de pe umerii ei. ”…De ajustat un pic tivul, – a sfătuit el, – și va sta minunat pe tine…”
La oglindă pretindea o brunetă înaltă și interesantă, care aștepta cu nerăbdare să fie eliberată de bătrâneii care o deranjau. Ea proba rochii și costume de diferite culori, defilând și înclinând în părți din spatele celor doi în etate. ”Off!” – a șuierat printre dinți tânăra vânzătoare, nerăbdător ridicând ochii la tavan, imitând dezgustul, în timp ce cei doi mai stăteau la oglindă…
– ”Eu nu pot, sunt atât de mică”, – s-a simțit vinovată bătrânica și a întors capul privind cu fața roșie și transpirată de emoții la vânzătoare, apoi la soțul ei…
Ea dorea să FIE un pic mai bine în ochii lui. Bătrânelul a dat să fie împachetat paltonul ei vechi. ”E frig”, – a observat el, achitând plata…
Eu, de parcă am uitat complet de ce am venit la mall… S-a epuizat cultura din mine… M-am trezit… ”scuipând” cu ciudă sunete de ură la cele două rămase în fața oglinzii lor: ”Cât sunteți de urâte orice n-ați îmbrăca!” Surprinse și uimite, ele n-au înțeles nimic…
Am mers în urma celor… mai tineri cu spiritul, atrasă de o forță obscură. Bătrânelul își ținea consoarta lui de degetele mărunte și atent o ducea în direcția subteranului, la stația de vis-a-vis de mall. Am mers în urma lor, fără să fiu observată, în liniște, foarte emoționată… S-au așezat în troleibuz-ul lor îmbrățișându-se… Așa oameni îmi trezesc speranța și puterea spirituală, mă inspiră…
În microbuzul arhiplin cu oameni, am izbucnit în plâns, iar un tânăr speriat chiar îmi oferi locul lui pe scaun… ❤
La MULȚI ANI!
10 ianuarie 2016 la 18:16
La Multi Ani Svetlana ! 🙂
Daca SUFLETUL e tanar, totul e OK ! 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
18 ianuarie 2016 la 23:27
Perfect!!!!!
ApreciazăApreciază
5 februarie 2018 la 1:23
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10 ianuarie 2016 la 8:37
Duminică minunată, draga mea prietenă, și mulțumiri pentru lecturile atât de plăcute! 🙂
ApreciazăApreciază
10 ianuarie 2016 la 11:56
Multumesc mult, Petrica!! Blogul tau e o Inspiratie pentru mine! ❤
ApreciazăApreciază
10 ianuarie 2016 la 1:04
Sincer sa fiu, mi- a placut!
Multi DIN invidiosii nostri prieteni ar fi dorit un asa sfarsit de viata…
Sunteti tineri pentru a va gindi la asa ceva…
ApreciazăApreciază
10 ianuarie 2016 la 11:55
De ce sfarsit de viata? Totul e inca inainte, cu marasm si copilarie! Important e sa nu pierzi copilul din sine! 😀 de invidiosi nici nu pomenesc, am uitat de ei… Altul e subiectul 😉
ApreciazăApreciază