În piaţa unui oraş din Israelul antic, un celebru prezicător semna viitorul sortit de stele. La o cotitură de drum, el a observat doi călugări care mergeau cu axele la pădure spre a tăia lemne pentru templu. Privindu-i de la distanţă, prezicătorul a spus trecătorilor din jur: – ’’Uitaţi-vă atent la aceşti doi tineri care discută cu atâta neglijenţă unul cu altul. Ei nici nu bănuiesc, că în pădure îi aşteaptă moartea’’… Fără să suspecteze ceva, călugării îşi continuau calea. La marginea oraşului, au întâlnit un biet cerşetor care le-a cerut de mâncare: – ’’Vă rog, oameni buni, eu mor de foame!’’ Cu toate că călugării aveau doar o bucăţică de pâine, ei cu plăcere au împărţit-o cu cerşetorul şi au mers mai departe. Înainte de apus, călugării au cotit-o pe drumul de întoarcere, cu acelaş spirit vesel precum şi dimineaţă, la fel de mult discutând între ei. Văzându-i pe lângă piaţă, cineva din public l-a ironizat pe astrolog: – ’’Tu, profetule atotcunoscător! Priveşte cele două ’’cadavre’’, ce păşesc vesel prin piaţă! Stelele tale te-au minţit! Ambii băieţi sunt vii şi nevătămaţi!’’ Prezicătorul confuz nu-şi pierdu graiul: – ’’În continuare susţin, că cei doi tineri erau condamnaţi să moară astăzi, – soarta fiecărui om e scrisă în stele, – iar cei doi tineri au reuşit cumva să evite moartea în calea lor. Vom afla în curând, ce s-a întâmplat.’’ El a făcut semn călugărilor să se apropie, şi i-a rugat să deschidă conţinutul torbelor legate. Tinerii dispuşi le-au aruncat la pământ şi prezicătorul a început să depene crengile şi vreascurile adunate până a dat de un şarpe asfixiat şi tăiat în două: o parte era în prima torbă, a doua – în cealaltă. – ’’Vedeţi, – a spus el triumfător, – cât de aproape ei au fost de moarte. Aceşti şerpi sunt cei mai veninoşi. O muşcătură de-a lor înseamnă moarte sigură!’’ Revenind la tinerii speriaţi şi şocaţi de salvarea lor miraculoasă, prezicătorul le-a cerut să povestească tot ce s-a întâmplat în calea lor pe parcursul zilei. Ucenicii nu aveau nimic de spus, cu excepţia întâlnirii lor cu cerşetorul înfometat. Şi ce, au hrănit o persoană înfometată, – ce-i aici deosebit?..
– ’’Aţi înţeles, dragii mei prieteni, – a exclamat prezicătorul, – că stelele nu mint niciodată? Soarta fiecărui om se poate schimba de la o felie ruptă de pâine pentru un biet om sărac! Domnul ştie ce face! Această acţiune milostivă i-a şi salvat de la moarte sigură!’’
1 septembrie 2015 la 11:43
”Să ştiţ de Dumnezău că ni-i Domnul
Ce ne-au făcut pre noi, pre tot omul,
Că-i suntem ai lui oameni de turmă
Şi oiţe de-i paştem pre urmă.”
ApreciazăApreciază
1 septembrie 2015 la 11:38
Cei care vor ramane, sunt oamenii care au fost meniti sa fie! Dumnezeu stie ce Face! Adevarat! Foarte mult Succes !
ApreciazăApreciază
1 septembrie 2015 la 11:13
DOMNUL STIE CE FACE!!!
foarte corect
ApreciazăApreciază
26 august 2015 la 7:28
soarta nostră nu e în mâinile noastre ci în sufletul nostru ! foarte frumos articolul !
ApreciazăApreciază
13 august 2015 la 15:18
frumos si adevarat!
ApreciazăApreciază
11 august 2015 la 12:52
minunate lectii de viata…
ApreciazăApreciază
4 august 2015 la 18:43
Apreciez aceste legende,care ne dau lectii adevarate de Viata.Bine faci-bine ajungi.
ApreciazăApreciază
4 august 2015 la 17:40
ApreciazăApreciază
22 august 2015 la 8:26
😦 😦 😦
ApreciazăApreciază
3 august 2015 la 0:47
Glotoc vodi podai, cogda ia jajdu
I ozerom prohladi otdariusi.
Nu a citit ,cu parere de rau ,elita de azi asemenea legende !
Nu au citit ceva relationat nici tinerii nascuti la sfarsitul anilor 80 pana azi!
Concluzie.Ce va ramane?––
Alte categorii sunt in top: banul,ingamfarea,autostima, autoproclamarea,
Hotul si ucigasul.de sarbatori,iubesc sa marga in vazul lumii la biserica,
Cancelaria cereasca e supraincarcata de lucru.
Cu respect Ion
ApreciazăApreciază