Ei bine, ce pot sa spun? Povestea mea este la fel de banală ca și la toată lumea. Niciodată nu mi-am imaginat că scenariiile infidelității pot fi atât de asemănătoare, și… în acelaș timp, la un număr ciudat de mic. Recent, s-a descoperit ceea, ce toți numesc ”am aflat”… Am aflat multe… Noi suntem deja de doisprezece ani împreună, avem doi copii minunați, o fiică mai mare și un fiu micuț. Eu am 43 de ani, ea 32. Probleme, la fel ca și la ceilalți, – ba una, ba alta, doar mărunțișuri, nimic deosebit. Casă avem, bani la fel, și de lucru, – este! Dar am aflat, că se întâlnește cu bărbați, așa precum a incercat ea să se justifice, – după o îndelungată șezătoare în concediu de maternitate, astfel ea dorea să afle ”dacă mai place” și la alte persoane de gen opus; și încă, dacă mai poate fi cineva vrednic de persoana ei, nu numai soțul, – în patru ani, au fost trei bărbați… Așa spune ea… Am observat și eu uneori, – așa, casual: că adesea ea făcea duș la amiază, – lucru neobișnuit pentru acest timp; iar uneori, venea prea târziu acasă, machiată strident… Cu toate acestea, încercam să mă lepăd de bănuieli, crezând sincer că ele vin dintr-o simplă gelozie bărbătească, și continuam să cred în valorile familiei. Chiar și atunci când adulterul a ieșit la iveală, ea continua să nege până la ultima… Până când am adus eu toate dovezile infidelității sale… (Una din amicile ei mi-a deschis ochii, spunând, că-i pare rău, pur și simplu, pentru mine) A fost un scandal mare, cu lacrimi, cu rugi de a o ierta… Am băut o săptămână, apoi am încetat, – multe exemple și sfaturi le-am recitit în for-ul rețelelor de socializare, și.. cât de cât, dar nițel m-am liniștit. Precum fiecare ”înțelept”, voi trăi și eu de dragul copiilor mei, pe care îi iubesc nespus de mult… Ce voi face cu soția, încă nu știu… Poate odată și odată, voi uita acest coșmar, și se vor mai calma spiritele, ștergând însuși faptul cu adulterul, dar… pentru cât timp voi rămâne cu suspiciunile mele? Și încă ceva mă îngijorează: Ce mă fac cu intimitatea? Nici nu pot să-mi imaginez, cum voi dormi în continuare cu ea, într-un pat comun… și să ne iubim ca pe vremuri bune… Ăsta e adevărul meu trist de viață…
😦 descris de S. Vizitiu
4 mai 2017 la 21:36
Fiecare dintre noi avem o poveste de viață o parte dintre noi mai tristă sau foarte tristă, și eu sunt unul dintre cei cu o poveste foarte tristă dar n-aș mai vrea să-mi amintesc de ia
ApreciazăApreciat de 1 persoană
27 iulie 2016 la 23:30
Departarea te face sa gresesti daca esti slab de suflet….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
2 mai 2015 la 20:19
Niciodata nu va mai fi ca inainte….e logic.O persoana cu valori morale nu cred ca o va mai face.Se stie 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
17 aprilie 2015 la 10:55
ca sa devi sot/e trebuie sa fi educat/a si initiat/a in absolut tot ce trebuie ca sa formezi o Familie…
Inainte de communism exista Pensionul unde, fetele de familie instarita invatau 4 ani despre tot ce inseamna Familie, copil, barbat, gospodarie etc.. :)
ApreciazăApreciază
16 aprilie 2015 la 10:44
Hai si-om pling! voi barbatii cit ne facethi sa suferim, si ne schimbathi cu altele – asta nu se pune la tema? nu mai scincithi atita
ApreciazăApreciază
14 aprilie 2015 la 9:59
Da trist dar adevarat se intampla Nu e usor sa treci peste asa ceva. .Și daca se trece nimic nu mai este ca înainte…
ApreciazăApreciază
14 aprilie 2015 la 10:10
timpul trateaza ori o noua dragoste
ApreciazăApreciază
14 aprilie 2015 la 10:10
Prima data trebuie luata o pauzamde meditatie ,dupa aceea o decizie intotdeauna sa uesi dintro criza sunt trei solutii ideal este sa o alegi pe cea mai buna
ApreciazăApreciat de 1 persoană
14 aprilie 2015 la 9:40
Intr-o zi prietenia se intalneste cu dragostea ,,fiecare se prezinta ,,Apoi dragostea intreaba prietenia ,,
Daca exist eu ,tu ce rost mai ai?
Prietenia raspunde,, eu las un zambet acolo unde ai lasat o lacrima.
ApreciazăApreciază
14 aprilie 2015 la 9:40
sincer am trecut si eu prin asa ceva dupa 22 de ani el era mereu obosit apoi ba ca era baut ba ca maine si uite asa sa retras in camera mereu singur si eu in bucatarie satula dupa aproape 2 ani am plecat de acasa departe la lucru la 1000km de abia cand a vazut ca sunt hotarata sa imi vad de viata mea a inteles cat ii lipseam dar cred ca eu eram confortul lui nu femeia cai am ajuns la concluzia …reala a existentei unui LUI..NE AM SEP’ARAT CU VIATA PERSONALA …. EU INCA STAU IN DUBIU SA STAM IMPREUNA SAU NU CACI AM IERTAT DAR NU POT UITA SI SA CREAT O RACEALA PESTE CARE NU POT TRECE IN SENSUL CACI SUNT MOMENTE A ZILEI CAND IMI ADU C AMINTE SI IL URASC MIE SCARBA DE EL SI SUNT MOMENTE CAND IMI DORESC DIN INIMA SA INATALNESC UN ALT BARABAT CARE S A MA IUBEASCA ASA SINCER CUM AM IUBIT eu dar e tarziu am peste 50 si nu sunt femeia care sa caut nu sunt urata nu sunt proasta dar …cred ca voi continua viata atat cat pot iar cand nu mai am putere ma retrag singuraaaaaaaaa si ma resemnezzzz
IAR TIE ITI RECOMAND SA ITI IUBESTI COPII SA NU II LASI DAR DACA EA E ASA VEI SUFERI IN CONTINUAREEE SI VEI AVEA MEREU FRICA CACI TE MINTE AI INCA VARSTA A POTI GASI O FEMEIE CARE SA TE RESPECTE SI SA TE IUBEASCA NECONDITIONT . .SSSPERA FII TATA PT COPII DAR GANDESTETE CACI COPII CRESC IAR TIE VIATA TI SE DUCE GANDINDUTE CACI SE VA SCHIMBA CEVA.. .REFLECTA BINE
ApreciazăApreciat de 1 persoană