Lumea bârfea că Mihu era cam straniu: nu bea bere și nici nu fuma. Muncea mult, dar nu din lăcomie. – Pur și simplu, îi plăcea omului să lucreze. Uneori, se întâmplă și așa lucruri! Putea să stea flămând la calculator cu diurnele, ca apoi să mănânce și sa doarmă mult. Bine, că era obligat de natură-mamă să se mai ridice, de altfel, parcă s-ar fi înrădăcinat în acel birou cu calculator. Și dacă reușea cineva să-l scoată din casă la o petrecere, atunci o seară veselă vă era garantată. Deși nu bea, Mihu era foarte vorbăreț, sociabil și hazliu, mai ales, în reţele de socializare! În general, era o persoană minunată! Dar în cei douăzeci și șapte ani nici o fată n-a reușit să-l ineleze. Era drăguț la aspect și plăcut la vorbă, dar fetele cum observau modul lui de viață alături de calculator, dispăreau… Mihu însă, nu se plângea…
Viața e aranjată în așa mod încât toate lucrurile pozitive să ajungă la un capăt… Mihu a hotărât să-și schimbe țara de reședință și să plece în Italia. Caracteristic, e că a făcut-o în secret și ne-a vorbit despre migrație doar la petrecerea de adio. Ne-am cam alarmat, din propriul egoism. Amicul nostru a mers mai departe pe calea lui de viață, iar noi ne întristam că un om bun va fi departe… Trebuie să spun, că în timp ce Mihu era încă în Chișinău, cea mai mare parte a companiei noastre comunica prin intermediul site-ului local. Iar atunci când s-a mutat în Italia, el și-a deschis un cont permanent pe un alt site în Internet, la care a refuzat să ne adauge în prieteni invocând faptul că contul e deschis pentru a comunica cu clienții, și că n-a eliminat contul cel vechi pentru a discuta cu noi în continuare. Eu încă atunci m-am gândit, cum se poate desfășura o corespondență de afaceri prin intermediul Internetului? Dar mai știi, e plină lumea de miracole, se întâmplă de toate… Cu trecerea timpului, fiecare din noi venim cu bucuriile și experiențele sale… Uneori, la o gască, ne aminteam și de Mihu, dar nimeni nu avea telefonul lui. De ce ar fi nevoie, dacă comunicam prin intermediul rețelelor sociale? Noi postam imagini on-line, și Mihu ne aprecia neapărat cu un ”like” sau un comment. Cu toate acestea, nu posta niciodată fotografia lui. Noi glumeam, că Mihu intr-atât s-a prins de computerul său că nici nu are cine să-l fotografieze. Apoi, am aflat că Mihu imediat cum a apărut în țară străină, și-a găsit acolo o iubită Lionela. Ne-am mirat, că în sfârșit s-a găsit o fată pe care să nu-l deranjeze modul lui de viață și ne-am bucurat pentru el, ciocnind pentru sănătate și fericirea lui personală la un pahar de vin!..
Într-o zi m-am culcat și deja începeam să vad vise în color, atunci când a vibrat telefonul meu mobil. Cu mare greu am deschis ochii, și am văzut un mesaj de la Mihu: ”Ce mai faci, prietene?”. Am fost pe cale să-i răspund, dar tot atunci m-a lovit în nas un miros urât de gaz. Somnul imediat a dispărut. La bucătărie, am uitat să închid arăgazul, și apartamentul se umplea incet cu metan. Eliminând rapid pericolul de moarte, i-am scris lui Mihu mulțumindu-i că mi-a salvat viața cu mesajul lui la miez de noapte… Acela doar a râs cu un mesaj: ”Adreseaza-te la nevoie!” Poate aș fi uitat acest caz, dacă nu ar fi fost unul altul cu un amic comun al nostru. La o reuniune, el ne-a povestit cum mergea de la servici și era pe cale să traverseze strada, când imediat prin intermediul site-ului i-a venit un mesaj de la Mihu: ”Ce mai faci tu, prietene?” Amicul nostru pentru a citi mesajul s-a dat un pic mai departe de drum, sub un felinar, ca imediat cu o viteză turbată o mașină sări peste bordură și se izbi de peretele în locul unde tocmai o clipă în urmă se afla amicul nostru comun. Dacă el nu se mișca de acolo, ar fi rămas strivit între mașină și perete… Aici, eu mi-am amintit de acea istorie cu gaz. Ciudatele circumstanțe ne-au făcut să-i scriem lui Mihu în glumă: ”Tu nu cumva ai devenit medium?” Ca răspuns, doar smaley-ri cu zâmbete și salutări de la el și prietena lui. Recent, un cunoscut plecase în Italia, și tare a vrut să-l găsească pe Mihu, dar acela nu întra în contact. Deplasarea finișa, timp nu mai avea, iar căutările nu au avut succes. Pe drum, în apropiere de aeroport, el a observat o bucată de granit cu o coroană și flori proaspete. Inima i se bătea, simți ceva… A rugat șoferul de taxi să oprească. Văzu două fotografii cu chipuri vesele și sincere, pe una din care îl recunoscu pe Mihu… Taxistul a declarat ulterior, că Mihu atunci când a sosit în Italia, a mers să prindă un taxi, când a observat câțiva bărbați beți care au molestat o tânără. Sărit-a în ajutorul ei. Dar ticăloșii erau mai mulți… Așa a întâlnit-o Mihu pe Lionela lui. Și au rămas împreună pentru totdeauna…
Omul mereu rămâne Om! În orice oraș, în orice țară… Iar un prieten adevărat va încerca să te ajute, chiar și atunci când eşti greu de găsit, şi atunci când nu ești … la îndemână.
26 martie 2017 la 12:06
Asta inseamna prietenie in adevaratul sens al cuvantului!Deci,el isi vegheaza prietenii si de dincolo….
ApreciazăApreciază
26 martie 2017 la 11:26
am avut si eu asa un caz… Nu am voie sa vb.. Insa e interesant daca cineva a trecut prin asa ceva?
ApreciazăApreciază
25 octombrie 2016 la 21:52
I’m new to your website. Stumbled upon it while exploring online.
Keep up the excellent work. I am hoping you update it regularly as I’ll be staying tuned for lots more.
ApreciazăApreciază
28 septembrie 2016 la 21:25
Frumoasa istorie,care ne dovedeste cum functioneaza Legea descoperita de Mihail Lomonosov,care spune ca nimic nu apare din nimic si nimic nu dispare fara urma.Ceea ce nu putem explica cu ratiunea,explicam cu simturile.Svetlana,ne uimesti.Citesc cu placere creatiile tale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
28 septembrie 2016 la 23:51
Ceea ce nu putem explica cu ratiunea,explicam cu simturile…. Bine spus, va multumesc
ApreciazăApreciat de 1 persoană
9 iulie 2016 la 1:05
https://fileviatasicarti.wordpress.com/2016/02/13/fostul-sot/
Nu e poveste, dragii mei… – O minune obișnuită! Cei dragi și scumpi, … ne urmăresc și ne ajută în continuare, – doar că noi nu întotdeauna realizăm acest lucru…
ApreciazăApreciază
16 aprilie 2016 la 19:16
Ne cufundam in propriile noastre griji si ganduri si totusi, cand ne amintim ca nu suntem singuri, problemelor noastre parca li se contureaza o rezolvare. Ingerii sint in faptele noastre!
ApreciazăApreciază
13 aprilie 2016 la 11:06
Mi-am dat seama ca un prieten nu iti permiti sa-l pierzi usor. Mi s-a confirmat cat de important este un om langa care ai crescut, alaturi de care te-ai format si ti-ai creat o identitate, un om cu care ai copilarit, iar mai apoi ai impartasit tumulturile adolescentei si ca intr-un final sa iti fie alaturi si acum printre grijile maturitatii.
ApreciazăApreciază
13 aprilie 2016 la 11:10
Chiar dacă în viață întâlnim oameni falși, asta nu înseamnă ca toți sunt la fel. Există și prieteni, în adevăratul sens al cuvântului, cu caracter și bun simț!
ApreciazăApreciază
13 aprilie 2016 la 11:05
Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile noastre griji si ganduri si totusi, cand ne amintim ca nu suntem singuri, problemelor noastre parca li se contureaza o rezolvare.
ApreciazăApreciază
13 aprilie 2016 la 11:07
Am ajuns la concluzia ca daca ai bun simt si cei 7 ani de acasa esti luat de prost/a. Dar eu sper si vreau sa cred ca mai sint oameni de toata omenia,asa cum sint prieteni nostri
ApreciazăApreciază
10 aprilie 2016 la 0:42
Dureroasa poveste…
Daca simti foamea si setea , daca simti frigul si caldura , inseamna ca poti simti si sinceritatea unui prieten cum simt florile bataia soarelui
ApreciazăApreciază
6 aprilie 2016 la 14:19
sau ati plagiat de la mine, tovarase! fii atent
ApreciazăApreciază
6 ianuarie 2016 la 2:44
You suppose you are the trouble
But you are the cure
You suppose that you are the lock on the door
But you are the key that opens it
It’s too bad that you want to be someone else
You don’t see your own face, your own beauty
Yet, no face is more beautiful than yours.
~ Rumi
ApreciazăApreciază
1 noiembrie 2015 la 15:48
Ce trista-i viata! Doare…
ApreciazăApreciază
18 august 2015 la 12:01
Superb şi plin de învăţăminte text ! Mă înclin fără rezerve în faţa harului autoarei !
ApreciazăApreciază
3 mai 2015 la 10:21
E o poveste tulburatoare dar cu mesaje clare…bravo
ApreciazăApreciază
3 mai 2015 la 10:22
CORINA!…MIE! Nu mi se pare proză…de calitate-si nu am gasit vreun…mesaj care sa mi se para ca e ceva nou sau de URMAT-E DOAR FANTEZIE…
ApreciazăApreciază
3 mai 2015 la 10:22
Dorian …asta e doar opinia ta.Fiecare intelege ce vrea si cum vrea….
ApreciazăApreciază
3 mai 2015 la 10:35
Ce mai faceti, prieteni? aveti grija de voi si cei de alaturi… 😉
ApreciazăApreciază
3 aprilie 2015 la 19:16
Frumoasa poveste ! 🙂
Florii cu soare si bucurii ! 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
27 martie 2015 la 1:52
Unul Dumnezeu stie in care lume trecem noi din asta lume, ca si pentru ce ne nastem, si ce cruce ducem.Eu cred, ca daca cineva simte disparitia ta , ai lasat o urma in sufletul , inima cuiva , poate ca nu inzadar ai trecut prin asta lume
Mi-ar placea , ca cineva pur si simplu sa-si aminteasca de mine!?
ApreciazăApreciază
27 martie 2015 la 1:40
Unul Dumnezeu stie in care lume trecem noi din asta lume, ca si pentru ce ne nastem, si ce cruce ducem.Eu cred, ca daca cineva simte disparitia ta , ai lasat o urma in sufletul , inima cuiva , poate ca nu inzadar ai trecut prin asta lume
ApreciazăApreciază
26 martie 2015 la 12:26
Frumoasa poveste…spor si sinspiratie in continuare
ApreciazăApreciază
26 martie 2015 la 13:21
E adevarata vorba aceea, ca noi ne uitam prea departe si omitem ce este langa noi… Nu caut mistere sa le dezleg . Nici dupa himere nu alerg. Orice vise as avea, lucruri simple voi pastra si… Prietenii!!! 😀
ApreciazăApreciază
26 martie 2015 la 17:54
asa este ne uitam mereu fie in trecut(ca a fost mai bine), fie in viitor(ca vom face , ca vom drege, sau ca va fi greu), dar uitam sa traim in prezent….noi adultii complicam lucrurile simple, din pacate…zi frumoasa
ApreciazăApreciază
26 martie 2015 la 11:19
Foarte frumos
ApreciazăApreciază
26 martie 2015 la 8:25
Impresionanta poveste!
ApreciazăApreciază