Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club

Mama

60 comentarii


A telefonat mama şi, ca de obicei, sanda mamaa început să mă înveţe şi să-mi explice ce e bine şi ce – nu… N-am rezistat şi de emoţii am început să strig la ea: ”Ce vrei, mamă, eu am deja 20 de ani; ştiu şi fără tine cum să trăiesc”! Ţipam prin receptor atât de tare, că mama a tăcut. Iar fratele s-a apropiat şi m-a plesnit peste gură. Am aruncat telefonul, şi cu ciudă am mers să mă uit în calculator.

Timpul a trecut şi uitasem de tot, atunci când mă telefonase un prieten şi-mi spune… că mama lui a murit. Eu n-am realizat bine ce a spus, şi cu lacrimi, am înțeles că a decedat mama mea. – ”Ce? Mama! Mama a murit?!” Scăpând receptorul, deodată am înțepenit. Urechile îmi vuiau de ţipetele mele la mama… În ochi fulgeră zâmbetul ei… Stăteam tăcută… Un nod în gât, o durere insuportabilă în suflet, şi mama mea în gândurile mele…

Căzând în genunchi, am început să strig: ”Doamne, Dumnezeule! Iartă-mă! Ia-mă pe mine! Dar, întoarce-mi-o înapoi pe mama! Iartă-mă, Doamne, iartă-mă! Torturează-mă, lasă-mă să sufăr eu, lasă-mă cu handicap, dar întoarce-mi mama inapoi! Urlam atât de tare, că în odaie a întrat fratele meu acoperind cu o mâină telefonul, şi a strigat la mine: ”Tu ce urli, idioato! Eu nu aud ce vorbeşte mama din cauza ta!!!” Am înlemnit!Am alergat, am zmuls telefonul din mâinile fratelui şi cu toată puterea inimii mele am strigat: sanda mama– MĂMICO!?! Ea ca întotdeauna, cu o voce atât de dragă şi blândă, a răspuns: ”Da, fiica mea!” Mai mult nu puteam vorbi, lacrimile mă înecau… Doar plângeam şi şopteam: ”Iartă-mă, scumpa mea mamă! Îmi pare rău, îmi pare rău, draga mea”.

Mama a început să plângă… Mi-a spus: ”Fiică mea, tot ce-ți doreşti, numai să nu te aud plângând!” Dar nu mă puteam stăpâni, plângeam în continuare… Şi-i tot ceream iertare… Fratele, în fine, mi-a luat telefonul şi a plecat.

Am fugit în odaia mea şi am început să mă rog! Să mă rog pentru oamenii care au părinţi, se ceartă şi strigă la ei din prostie! Să mă rog pentru cei care deja și-au pierdut părinţii… Pentru cei, care nici nu i-au avut….

– Aveți grijă de ei! Sunt unici şi irepetabili! Domnul să vă binecuvânteze! ❤ 

Autor: Svetlana Vizitiu

Blogger, pictor, organizator Clubul Impresii din viata si carti, proiect Biblioteca Parfumata Impresii din viata si carti / Blog Svetlana Vizitiu https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/

60 de gânduri despre „Mama

  1. M-a emotionat foarte mult povestea… Draga mama cit de dor imi este 😥

    Apreciat de 1 persoană

  2. Emoționant, cutremurător și plin de învățătură acest articol… Binecuvântați suntem să îi avem! Să merităm zilnic aceste binecuvântări… Părinții 💞
    Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Emoționant, cutremurător și plin de învățătură acest articol… Binecuvântați suntem să îi avem! Să merităm zilnic aceste binecuvântări… Părinții 💞
    Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ii multumesc bunului Dumnezeu ca o am pe mama.M-ai facut sa plang .

    Apreciază

  5. E Un text f.bun, respect. Din pacate, prea putin am avut -o pe mamica mea alaturi…(9 ani)…M-am regasit in ultimul fragment: atat de des mi-a venit sa strig si eu de durere ca nu e Ea langa mine…😕Ma rog la Dumnezeu pt toate Mamele…pt toti parintii!Felicitari, Dna Svetlana!😉

    Apreciat de 1 persoană

  6. Nici un părinte nu-ți vrea răul,dar ne dăm seama prea târziu!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Ce mult mi-as dori sa citeasca si unica mea fata aceeasta postare poate asa ar aprecia mai mult faprul ca are o mama 

    Apreciat de 1 persoană