A telefonat mama şi, ca de obicei, a început să mă înveţe şi să-mi explice ce e bine şi ce – nu… N-am rezistat şi de emoţii am început să strig la ea: ”Ce vrei, mamă, eu am deja 20 de ani; ştiu şi fără tine cum să trăiesc”! Ţipam prin receptor atât de tare, că mama a tăcut. Iar fratele s-a apropiat şi m-a plesnit peste gură. Am aruncat telefonul, şi cu ciudă am mers să mă uit în calculator.
Timpul a trecut şi uitasem de tot, atunci când mă telefonase un prieten şi-mi spune… că mama lui a murit. Eu n-am realizat bine ce a spus, şi cu lacrimi, am înțeles că a decedat mama mea. – ”Ce? Mama! Mama a murit?!” Scăpând receptorul, deodată am înțepenit. Urechile îmi vuiau de ţipetele mele la mama… În ochi fulgeră zâmbetul ei… Stăteam tăcută… Un nod în gât, o durere insuportabilă în suflet, şi mama mea în gândurile mele…
Căzând în genunchi, am început să strig: ”Doamne, Dumnezeule! Iartă-mă! Ia-mă pe mine! Dar, întoarce-mi-o înapoi pe mama! Iartă-mă, Doamne, iartă-mă! Torturează-mă, lasă-mă să sufăr eu, lasă-mă cu handicap, dar întoarce-mi mama inapoi! Urlam atât de tare, că în odaie a întrat fratele meu acoperind cu o mâină telefonul, şi a strigat la mine: ”Tu ce urli, idioato! Eu nu aud ce vorbeşte mama din cauza ta!!!” Am înlemnit!Am alergat, am zmuls telefonul din mâinile fratelui şi cu toată puterea inimii mele am strigat:
– MĂMICO!?! Ea ca întotdeauna, cu o voce atât de dragă şi blândă, a răspuns: ”Da, fiica mea!” Mai mult nu puteam vorbi, lacrimile mă înecau… Doar plângeam şi şopteam: ”Iartă-mă, scumpa mea mamă! Îmi pare rău, îmi pare rău, draga mea”.
Mama a început să plângă… Mi-a spus: ”Fiică mea, tot ce-ți doreşti, numai să nu te aud plângând!” Dar nu mă puteam stăpâni, plângeam în continuare… Şi-i tot ceream iertare… Fratele, în fine, mi-a luat telefonul şi a plecat.
Am fugit în odaia mea şi am început să mă rog! Să mă rog pentru oamenii care au părinţi, se ceartă şi strigă la ei din prostie! Să mă rog pentru cei care deja și-au pierdut părinţii… Pentru cei, care nici nu i-au avut….
– Aveți grijă de ei! Sunt unici şi irepetabili! Domnul să vă binecuvânteze! ❤
SV
19 mai 2020 la 21:49
ApreciazăApreciat de 1 persoană
29 august 2019 la 7:26
M-a emotionat foarte mult povestea… Draga mama cit de dor imi este 😥
ApreciazăApreciat de 1 persoană
5 decembrie 2018 la 10:06
Emoționant, cutremurător și plin de învățătură acest articol… Binecuvântați suntem să îi avem! Să merităm zilnic aceste binecuvântări… Părinții 💞
Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
5 decembrie 2018 la 10:06
Emoționant, cutremurător și plin de învățătură acest articol… Binecuvântați suntem să îi avem! Să merităm zilnic aceste binecuvântări… Părinții 💞
Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
27 mai 2017 la 11:10
Ii multumesc bunului Dumnezeu ca o am pe mama.M-ai facut sa plang .
ApreciazăApreciază
27 mai 2017 la 0:24
ApreciazăApreciază
14 ianuarie 2017 la 0:25
ApreciazăApreciat de 1 persoană
3 decembrie 2016 la 22:51
E Un text f.bun, respect. Din pacate, prea putin am avut -o pe mamica mea alaturi…(9 ani)…M-am regasit in ultimul fragment: atat de des mi-a venit sa strig si eu de durere ca nu e Ea langa mine…😕Ma rog la Dumnezeu pt toate Mamele…pt toti parintii!Felicitari, Dna Svetlana!😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
30 noiembrie 2016 la 15:27
Nici un părinte nu-ți vrea răul,dar ne dăm seama prea târziu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
30 noiembrie 2016 la 15:03
Ce mult mi-as dori sa citeasca si unica mea fata aceeasta postare poate asa ar aprecia mai mult faprul ca are o mama
ApreciazăApreciat de 1 persoană
30 noiembrie 2016 la 15:05
Doamne ajuta, Marta! Sper sa citeasca si sa prinda ”invataminte” 🙂
Dar si dta, i-a si cuprinde-o pe fiica ta, apoi, da-i sa citeasca acest text… Doar, va iubiti una pe alta, chiar si la o cearta…
Toate mamele trec prin asemenea situatii…. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
30 noiembrie 2016 la 15:02
Felicitări pentru postare Svetlana …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
29 iunie 2016 la 12:55
This made me cry. Bc there are parents that were there for their children showing love by taking care, giving guidelines to them as growing up while other parent(s) pouring their children with materialistic but the true sign of love is not given but through actions. Bottom line is if you’ve a parent(s) who’ve always been there for you return the love they’ve shown you growing up.
ApreciazăApreciază
7 mai 2016 la 19:01
Un text mai potrivit pentru starea de spirit pe care o simt de foarte multe ori, nici nu putea fi creat Mamica scumpa, te iubesc si mi-e dor de tine
ApreciazăApreciază
25 aprilie 2016 la 21:23
Regretele sunt tarzii !!!
ApreciazăApreciază
8 aprilie 2016 la 14:54
MAMA
Creştea în curte un cireş
frumos, cu umbra deasă ,
iubit de toţi, dar mai ales
de cei mai mici din casă .
În umbra lui se ascundeau
de soare şi de vară ,
şi printre crengi îi povesteau
ce- au învăţat la şcoală .
De se loveau la picioruş
sau îi înţepa ţânţarul
pe ram făcându- şi legănuş
îi povesteau amarul .
Iar el, copacul asculta
cu frunzele lui calme
şi cu răcoarea- i săruta
pe frunte şi pe palme .
Şi- atât de dulce îi iubea
şi fără vicleşuguri
că din iubire- i înfloreau
şi cei din urmă muguri .
Dar într- o zi, o boală grea
ce nu- şi aflase leacul
a năvălit în frunza sa
şi a uscat copacul .
Cangrena a venit tiptil ,
în pom a- nfipt burghiul
şi- n suflet gingaş de copil
s- a instalat pustiul .
Au curs atunci pe obrăjori
cristale de iubire
căci pomul lor cu multe flori
trecea în amintire .
În locul bunului copac
un prun sădise tata
dar lor nu le- a fost pe plac ,
nu le- a plăcut şi gata .
N- au mai găsit în umbra lui
nici calm, nici mângâiere
ci ţepi uscaţi cu vârf de cui
ce producea durere .
Dar anii au trecut în zbor
şi au crescut copii
azi sunt părinţi la rândul lor
şi- şi cresc în tihnă fii .
Dar când se- ntorc de sărbători ,
la casa părintescă
rămân pe gânduri deseori
când stau ca să ciocnească .
Căci copleşiţi de amintiri
le sângerează rana
cireşul primei lor iubiri ,
care fusese mama .
Caută-mi mamă umbra de-altădată, de copil
Pe iarbă, între tufele de iasomie şi de crini!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
8 aprilie 2016 la 14:40
Gindul unei mame pentru copilul ei capata atita viata , incit de multe ori o cuprinde ameteala si i se pare ca pluteste printre nori de petale trandafirii ce-si revarsa mireasma in sufletul ei .
ApreciazăApreciază
7 martie 2016 la 22:35
Un articol foarte emotionant. Simteam vibratiile inimii cind citeam si, da, este un subiect la care am avea fiecare cite ceva de adaugat. :*
ApreciazăApreciază
7 martie 2016 la 22:43
Inevitabil, cu totii trecem prin asa momente, apoi ne pare rau. Important e sa ne ”trezim” la timp… ❤
ApreciazăApreciază
16 ianuarie 2016 la 13:50
emotionant si ffffffffffffffffff adevarat,iubiti-va mamele,parintiii
ApreciazăApreciază
10 ianuarie 2016 la 18:04
Un articol de excepție…Noi, cei care ne-am pierdut mamele, am citit acest poem cu lacrimi şi cu resentimente, realizând că suntem mai săraci decât ceilalți…Cei care au mamele alături, nu percep întotdeauna cât de bogați, cât de fericiți şi cât de împliniţi sunt…
ApreciazăApreciază
5 noiembrie 2015 la 19:49
xs
ApreciazăApreciază
4 noiembrie 2015 la 12:23
Nu exista nici o indreptatire faptului ,ca ma aflu departe de mama mea acum,cand e necesar sa fiu alaturi.Stiu,ca imi va parea rau.
Nu foamea,nu saracia nea dus prin tari straine,ci dorinta de a trai „omeneste” de parca am trait porceste pana la un moment.
Cu parere de rau,tarziu iti dai seama,ca nici contul bancar , nici masina,nici cantitatea tacamurilor de Bohemia nu au nimic cu esenta vietii unui om si nu sunt esentiale pentru copiii nostri(la noi copiii bogatasilor de obicei sunt niste nulitati ,ca persoane)
Asa suntem facuti de Dumnezeu,ca numaidecat spre sfarsitul vietii intelegi rostul ei.Si tot asa din generatie in generatie.Oare exista o limita a acestui”nivel omenesc”de viata?Ori e adevarata conceptia,ca viata e o lupta.Pentru ce si de ce,fiecare-si alege personal;care cu morile de vant,care cu balauri,care cu idei??!!)])))))))
ApreciazăApreciază
21 octombrie 2015 la 6:14
O mamă adevărata își da și viata ptr copii ei !! Dragostea de mamă este incomparabila !!
ApreciazăApreciază
11 iulie 2015 la 0:44
NU TE MAI RUGA E BINE SI ASA, DOMNUL E PESTE NOI TOTI SI SIARTA NE O CLADIM SINGURI SINGUREI SI SE MAI SHIMBA DIN CIND IN CIND RESTUL====================== SHADOW AND DUST
ApreciazăApreciază
11 iulie 2015 la 0:35
niciodata nu e prea tarziu cand e vorba de un sfat bun ,indiferent de varsta,ascultai pe toti si alege ce e bine pentru tine
ApreciazăApreciază
11 iulie 2015 la 0:01
E o lectie buna…
ApreciazăApreciază
7 iulie 2015 la 22:10
ca mama a unei fete exact ca tine, iti spun sa ne iertati ca pt noi sunteti nu centrul ci tot universul nostru! avem puterea de a muta muntii pentru voi, putere pe care tot voi ne-o dati! voi sunteti scopul si implinirea noastra! aveti putina rabdare cu noi!
ApreciazăApreciază
7 iulie 2015 la 16:21
Emotionant !
ApreciazăApreciază
7 iulie 2015 la 16:20
Asa este din pacate.Multi dintre noi suntem enervati de vorbele repetive si de grija cu ,care suntem tratati de parinti…si asta stiti de ce ?Ca sa aratam ca noi suntem mari deacum si nu mai avem nevoie de ei.Noi suntem mai destepti ca ei si intelegem mai mult ca ei…..dar este doar o iluzie,ptr ca in realitate avem nevoie de iubirea si protectia lor toata viata.In ochii si sufletele lor noi am ramas tot copii pe care ei ii iubesc
ApreciazăApreciază
26 mai 2015 la 10:05
Doamne…. frumoasa poveste dar si adevarata
ApreciazăApreciază
25 mai 2015 la 23:41
😥 😥 😥 😥 😥
ApreciazăApreciază
12 mai 2015 la 16:56
ASA SUNT MAMELE MAI GRIJULII DRAGA MEA !!! , O ZI MINUNATA !!!
ApreciazăApreciază
6 mai 2015 la 6:18
Pretuit-o cât o aveti lângã voi
ApreciazăApreciază
2 mai 2015 la 21:12
Din pacate, cand suntem tineri ,suntem rebeli si nu ascultam parintii.Eu pot sa zic ca ma adaug la numar, dar valoriile si principiile care mi le-au transmis le am bine imprimate in minte.Ele mi-au calauzit pasii si mi-au dat valoarea de care acum sunt mandra.Dar asta dupa ce m-am lovit cu capul de zid.Toata lumea face asta.Trebuie sa te lovesti ca sa pretuiesti.Asa e viata !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
7 martie 2015 la 22:59
sa nu uitam ca pentru parinti suntem copii si la 60 ..
ApreciazăApreciază
7 martie 2015 la 21:03
Felicitari tuturor mamicilor cu sarbatoarea Femeilor, – le doresc sa aiba parte doar de fericire si bucurii de la soti si copiii lor! Nu doar de 8 martie 😀 Frumusetea e forta feminina: Chipul ei lumineaza din interior! Purtati acest dar cu demnitate!.. Un psiholog spunea ca societatea actuala se afla la o cotitura dupa care isi va regasi spiritualitatea. Sa dea Doamnul sa o regasim! Este pentru cei care au ochi sa vada si urechi sa auda!!!
ApreciazăApreciază
7 martie 2015 la 22:57
Spiritualitatea este pierduta pentru aceasta societate!..
ApreciazăApreciază
8 martie 2015 la 20:52
Mersi de urare Svetlana asa e respectati parinti pana ii ai pentru ca dupa ce au plecat nu ii mai poti aduce inapoi si faca iti da un sfat e pt ca te iubeste si nu ar brea sa ti se inample nici un rau lsa multi ani si tie de 8 martie si nu numai
ApreciazăApreciază
3 martie 2015 la 15:55
superb
ApreciazăApreciază
3 martie 2015 la 14:57
Mamă,
Tu eşti patria mea!
Creştetul tău ?
Vârful muntelui
Acoperit cu nea.
Ochii tăi ?
Mări albastre.
Palmele tale ?
Arăturile noastre
Respiraţia ta ?
Nor
Din care curg ploi
Peste câmp şi oraş.
Inelul
Din degetul tău ?
Cătare
Prin care ochesc
În vrăjmaş.
Basmaua ?
Steag,
Zvâcnind
Ca inima?
Mamă,
Tu eşti patria mea!
(Grigore Vieru)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
3 martie 2015 la 15:00
”Valul, frunza” de Grigore Vieru
Dincolo de mierla ce se-aude-n ramuri
Ard ale pustiei nisipoase flamuri.
Dincolo de pulberi ce-n pustii scânteie
Ning străin și rece sânii tăi, femeie.
Dincolo de roua macului în floare
Răsar ochii mamei, steaua ce-o să zboare.
Dincolo de cerul ochilor, tăi, mamă –
Valurile mării, codrii de aramă.
Iar pe valuri steaua. Și pe frunza poamei –
Tremurândă umbra sufletului mamei.
Trist de ce-aș fi oare și cu gura mută?!
Valul mă cuprinde, frunza mă sărută.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
24 ianuarie 2015 la 10:44
excelenta povestioara…,merita un 10
ApreciazăApreciază
24 ianuarie 2015 la 10:45
CE MIA RAMAS MAMA SI MIE DOR DE EA
ApreciazăApreciază
24 ianuarie 2015 la 10:43
ai grija de tine si nu iti face oarintii de ris ca nu imi prea place cumte vad,bine,te pup pe suflet si pe tine,ca ai sufletul curat,te simnt
ApreciazăApreciază
24 ianuarie 2015 la 10:44
tati sa nu iti vinzi,cinstea pe rusine te sarut pe suflet,bine
ApreciazăApreciază
24 ianuarie 2015 la 10:42
EMOTIONANT..MI-AU DAT LACRIMILE….
„””……cu toată forţa am strigat: – MĂMICO!?! Ea ca întotdeauna, cu o voce atât de dragă şi bună, a spus: ”Da, fiica mea!” Mai mult nu puteam vorbi, lacrimile mă înecau… Doar plângeam şi şopteam: ”Iartă-mă, scumpa mea mamă! Îmi pare rău, dragă, îmi pare rău, draga mea”. Mama a început să plângă… Zise: ”Fiică mea, tot ce doreşti, numai să nu te văd sau să te aud plângând!” Eu plângeam în continuare… Şi, tot ceream iertare……”
„””…şi am început să mă rog! Să mă rog pentru oamenii care au părinţi şi strigă la ei din prostie! Să mă rog pentru cei care deja au pierdut părinţii… Pentru cei, care nu i-au avut. Aveți grijă de ei! Sunt unici şi irepetabili! Domnul să vă binecuvânteze!…..””””
IARTA-MA ,MAMA ! CA TI-AM GRESIT DE ATATEA ORI !
ApreciazăApreciază
19 ianuarie 2015 la 13:48
O lectie de viata a se trage ceva concluzii…..
ApreciazăApreciază
17 ianuarie 2015 la 12:30
Impresionant! Da, uneori mai facem şi astfel de tâmpenii părinţilor, dar părintele tot părinte e: şi iartă, şi iartă….
ApreciazăApreciază
16 ianuarie 2015 la 22:55
Asa este….pretuim parintii cand nu-i mai avem.sa ii invaluim cu multa dragoste si sa le oferim cat mai mult timp.TE IUBESC MULT MAMA.
ApreciazăApreciază
16 ianuarie 2015 la 10:08
Da.. dar de multe ori apare si reversul.. Inducerea sentimentului de vinovatie pentru a face mereu ce zice mama (sau altcineva drag), Mereu aceeasi fraza „lasa ca vezi tu cand mor, ce rau iti va fi”.. santajul sentimental, bazat pe un sentiment de vinovatie cu radacini vechi in copilarie..Sentimentul de vinovatie ca vrei sa ai independenta, sa faci ce vrei cu viata ta fara sa mai dai socoteala la orice pas,..mamele au rolul de a creste copilul si apoi sa il lase sa zboare..sa fie acolo daca li se cere ajutorul, dar sa nu intervina cu sfaturi sau actiuni nedorite:) la fel si invers.. nu este treaba copilului ce fac mama sau tata cu viata lor:) Mai ales daca asta nu ii afecteaza raporturile personale cu ei;)..Dupa o anumita varsta sa mai inceteze fiecare sa invete pe ceilalti ce este bine si ce este rau;) Deranjeaza , irita si indeparteaza sau creaza complexe si sentimente negative fata de propria persoana si fata de cei care se baga cu bocancii in deciziile tale:)
ApreciazăApreciază
16 ianuarie 2015 la 10:09
La 20 de ani mintea inca zboara
ApreciazăApreciază
16 ianuarie 2015 la 14:58
Asta e problema conflictului-Persoana,maria sa ,, Persoana,,
Acum un timp Persoana se numea un om , care a reusit ceva in viata(desinestatator)
Azi Persoana e orice ,, personica,, cu mofturile si capriciile ei.Sunt de acord cu dreptul fiecarui om , mic sau mare,destept sau prost, la independenta si spatiu propriu dar……..
Cum ramine treaba cu maria sa Stima?
Oare e atit de greu sa-ti mentii putin orgoliul.?Cred , ca un om educat,o Persoana nu-si permite purtarea grosolana fata de mama si fata de cei mai in virsta.
Doar azi tipam la mama,mine la copii – peste un timp…………..????????
A
ApreciazăApreciază
16 ianuarie 2015 la 10:00
Mama, e rodul națiunii…
Mama, e primul meu cuvînt…
N-avem nimic anume
Mai sacru şi mai SFÎNT !!!
ApreciazăApreciază
16 ianuarie 2015 la 9:26
intotdeauna ne dam seama de valoarea unei fiinte sau a unui lucru dupa ce nu-l mai avem, deci sa ne pretuim atat parintii cat si unii pe altii.
ApreciazăApreciază
16 ianuarie 2015 la 9:31
Trist…
ApreciazăApreciază
16 ianuarie 2015 la 9:26
Emotiile sunt celea care ne iau pe dinainte intotdeauna….dar mama este acea fiinta care va da o lacrima in ochi, insa va sustine moralul copilului ei intotdeauna! Sa le facem surprize frumoase parintilor cit sunt in viata! Asa cum ei au avut intotdeauna grija sa ne ajute sa simtim viata in roz! …
ApreciazăApreciază
16 ianuarie 2015 la 9:25
Adevărat Uneori mai călcăm noi pe bec…
ApreciazăApreciază
16 ianuarie 2015 la 8:21
Reblogged this on Cronopedia.
ApreciazăApreciază
16 ianuarie 2015 la 8:10
mama, draga de ea !
ApreciazăApreciază