Ce pot să spun … Aș spune că mi-e dor, că nu pot construi viața mea fără tine. Aş fi întrebat de ce mi-ai arătat ce înseamnă „să fim împreună”, și apoi, pur şi simplu, ai plecat. Înţeleg că nu pot rezolva nimic, – a fost timpul vieții tale și atât a fost dat să fie. Te-aş fi întrebat, cum să continui viaţa mai departe, de ce să mă agăţ în continuare… Te-aş fi întrebat de ce nu ai aşteptat să se nască copiii noştri, pentru că nu mi-a rămas nimic după tine… M-aş fi supărat, aş spune că m-ai minţit, pentru că mi-ai promis cel puţin 20 de ani să fim împreună… Am înțeles că într-un sens, vom fi mereu împreună, dar mi-e dor de sentimentul tău fizic. Aş întreba de ce am rămas fără bani, cu o grămadă de datorii, fără tine, – că m-ai ”încărcat” cu toată responsabilitatea ta. De ce nu te-ai plâns pe tensiune, dacă ceva nu era în regulă cu sănătatea ta. A fost un motiv oricare pentru că ceva totuşi a provocat atacul cerebral. Îmi cer iertare, ne-am certat în ajun, îmi cer scuze pentru tot ce am spus atunci. În orice caz, tu ştii că nu te-aş fi lăsat indiferent de prezența sau absența de bani sau datorii. Îmi cer scuze că nu am dus controlul pastilelor cu care trebuia să te tratezi de tensiune. Eram concentrată pe situația noastră materială, iar nenorocirea a venit din altă parte. Îmi cer scuze că nu am prevăzut asta. De ce n-ai așteptat până când îmi voi găsi un loc de muncă și să-ţi nasc un copil? De ce nu vii în visurile mele? De ce ai murit în singurătate, departe de mine? Tot timpul mă gândesc, că probabil, te-a durut înainte de a muri… Ma doare şi pe mine acest lucru… Nu vreau să te rănesc. Eu nu înţeleg pentru ce mi-a fost dat moartea ta. Ce ar trebui să înţeleg? Ce să fac cu istoria, amintirile, lucrurile tale, obiceiurile noastre comune, discuţiile. Nu am unde să merg acum, nu am la cine mă adresa după ajutor… De ce ai rămas pentru totdeauna să stai la gară, iar trenul meu merge mai departe… Nu înţeleg, de ce eu trebuie să merg mai departe…
Nu cere de la Domnul bani, – aurul fericire nu aduce. Nu cere succese în afaceri, – dacă ai talent, succesul vine de la sine. Cere dragoste şi credinţă, puterea de a ierta şi de a trăi, alături de cei dragi. Cere sănătate şi ca inima să nu cedeze. Cere… să te poţi ierta…
10 ianuarie 2018 la 17:04
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10 ianuarie 2018 la 17:00
ApreciazăApreciat de 1 persoană
30 ianuarie 2016 la 22:21
Frumos. .de luat aminte
ApreciazăApreciat de 1 persoană
30 ianuarie 2016 la 22:18
Foarte adevărat
ApreciazăApreciază
30 ianuarie 2016 la 22:08
Inteleg perfect sentimentul!Am trecut prin ceva asemanator….si doare atat de mult ,si….si nu te vei ierta niciodata! Te chinuie agasanta intrebare: As fi putut schimba oare?…
ApreciazăApreciază
28 august 2015 la 7:46
Câti dintre noi putem face lucrul asta? Foarte putini!! Trist…
ApreciazăApreciază
24 ianuarie 2015 la 22:22
E o poveste tristă, dar este scrisă tare frumos :).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
24 ianuarie 2015 la 22:28
reala… 😉 Msc
ApreciazăApreciază
23 ianuarie 2015 la 15:58
Frumos, de ce-as coborî din „trenul” meu, ..odată ce-am urcat ?
ApreciazăApreciază
12 ianuarie 2015 la 19:45
” Sa te poti ierta ” , e lucru mare ! 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
12 ianuarie 2015 la 21:21
Foarte frumos, bravo!
ApreciazăApreciază
12 ianuarie 2015 la 1:13
Foarte emoționant!
ApreciazăApreciat de 1 persoană