”Salut, mămico! Suntem în decembrie, și deja au trecut luni de zile de când nu ne-am văzut… Am fost tare fericită să citesc scrisoarea ta. Sper, că într-adevăr, ești bine. Tata spune, că ești tare ocupată, deoarece ai foarte mult de lucru. Chiar mă bucur. Dar sper, să ne vedem în curând! Anul nou vom întâlni împreună, așa-i, mamă? Îți imaginezi, astăzi, din nou am început sa cânt la pian: este pentru prima dată de când voi cu tata v-ați despărțit…
Mamă, de ce l-ai lăsat? Acum, trăim cu noua lui soție. Nu-mi place de ea: se machiază strident și merge toata ziua la magazine, face shopping… Și tot timpul îi spune lui tata: ”Draga, am nevoie de o geantă nouă”…
Mi-e dor de tine, mamă. Cu toate că știu, că tu lucrezi, te stărui mult, și o faci pentru mine. Pentru tata. Iar Ea nu face nimic… Întoarce-te, te rog, la tata. Nu mai rezist fără tine… Tata mi-a luat un câine. Mai ții minte, cât m-am rugat să-l avem? Iată, că în sfârșit îl am! Sunt foarte fericită! Tata a spus, că este un cadou de la el și de la tine, împreună. Mulțumesc! Te iubesc, mamă, și aștept să ne vedem în curând!
A ta, Steluța.”
19 decembrie, ora 17.00 (tatăl Steluței către fosta soție)
– Bună, draga mea! Îți duc dorul. Nici nu-ți imaginezi, ce se întâmplă, aici, la noi… Steluța întreabă tot mai des de tine. Nu știu ce să-i mai spun. M-am căsătorit… Iartă-mă, pentru acest fapt, dar bani nu avem, iar ea e bogată… Și pe fiica noastră o iubește, doar că Steluța nu vrea să o vadă… Îți duce mult dorul…
Este atât de josnic să te căsătorești pentru bani, dar tu mă vei înțelege, eu știu. Am făcut-o doar de dragul fiicei. Fiica noastră. Ea ți-a scris din nou o scrisoare… Și, din nou, am fost nevoit să mint, că-i vei răspunde în curând… Am obosit sa tot imitez semnătura ta. Dar nu pot încă sa permit să afle, că nu mai exiști… Nu va rezista. E micuță… I-am cumpărat un câine, pe care l-a visat mereu. Acum, pare fericită. Numai cu serile, atunci când merg în odaia ei să-i urez ”Noapte bună”, ea stă pe pervazul ferestrei, mângâind câinele, și-i tot șoptește: ”Curând vine și mămica, mai rabdă nițel, și te voi presenta”…
Și-a aplecat capul și a izbucnit în plans. Apoi, și-a șters lacrimile și a plecat să scrie… un nou răvaș… ”Fiicei de la mama”
8 decembrie 2017 la 15:52
I’ve never happen to be concerned about Fiicei de la mama | Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu.
A unique fragrance ., I will realized that nowadays some people set about
being concerned about this task, so ?. Having said that, I personally don’t do think I`m just updated to
barefoot jogging. Can One receive some info from you?
ApreciazăApreciază
10 februarie 2015 la 17:14
dureros!!!!!
ApreciazăApreciază
14 ianuarie 2015 la 15:32
Citind aceste mesaje ochii mi-au lăcrimat, dureros cînd copiii cresc fără mamă, știind că mama e în viață!
ApreciazăApreciază
9 ianuarie 2015 la 23:06
Cutremurator
ApreciazăApreciază
9 ianuarie 2015 la 17:01
speranta te face sa crezi ca esti importanta pentru cineva, speranta te face sa crezi ca cineva nu poate trai fara zambetul tau , te face sa crezi in aceste lucruri pentru un timp, speranta e o iluzi ce te face puernic pe moment dar mai apoi te distruge … Fara sa ii pese….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
29 noiembrie 2013 la 14:58
Trist… Sinceritatea vindeca orice rana pana la urma, cred eu!
ApreciazăApreciază
29 noiembrie 2013 la 12:07
Tare trist!! Tema actuala si pentru cei plecati la negru si uita de copii sai de zeci de ani!
ApreciazăApreciază