Nimeni nu mă iubeşte

29 iulie 2013 de Svetlana Vizitiu 3 comentarii

Într-o zi, o tânără arogantă aștepta zborul său în sala de așteptare a unui aeroport. Pentru că trebuia să aștepte mult timp, a decis să cumpere o carte și niște biscuiți; s-a așezat ca să se odihnească și să citească în liniște.
Pe scaunul de alături era o doamnă în etate, care citea o revistă, iar între ele se afla un pachet de biscuiți… Atunci când fata a luat primul biscuit, doamna a luat și ea unul. Fata s-a simțit indignată, dar nu a spus nimic. S-a gândit doar: „Ce obraznică este bătrâna asta; dacă aș fi mai curajoasă, i-aș spune o vorbă două și chiar aș insulta-o!”.
De fiecare dată când lua un biscuit, doamna lua și ea unul, ceea ce o făcea pe fată să fie și mai indignată, încât nu se putea concentra sau reacționa.
Când a rămas doar un singur biscuit, s-a gândit:”Ce va face acum această bătrână profitoare?”
Apoi, doamna a rupt ultimul biscuit și, cu un zâmbet pe jumătate, fără să-i spună nimic fetei, i-a lăsat o jumătate de biscuit.
O, nu, deja e prea mult! – Fata era furioasă, supărată de o astfel de situație, nu a mai putut suporta, a luat jumătatea de biscuit și a aruncat-o la picioarele bătrânei spunând: „bătrână nerușinată, ți-e foame, asta ești… o obraznică”. Doamna a ascultat-o, și-a plecat capul și n-a spus nimic…
S-au ridicat amândouă și au mers – fiecare în propria zonă de îmbarcare, căci aveau zboruri diferite și, evident, mergeau spre destinații diferite. În timp ce se îndrepta spre zona de îmbarcare, scripată de situație, fata se tot strâmba din nas din cauza furiei căpătate. Și-a închis cartea, a luat lucrurile și s-a îndreptat spre îmbarcare. Când s-a așezat în avion, s-a uitat în geanta ei și, spre surprinderea ei, găsi pachetul de biscuiți, neatins și nedeschis.
S-a simțit atât de rușinată! Fața ei a căzut și i-a părut atât de rău pentru doamna încât izbucni plâns. A realizat cât de mult greșise – a uitat că avea biscuiții în geantă!
Doamna își împărțise cu ea toți biscuiții, fără să se simtă indignată, nervoasă, consternată sau supărată. Dar, nu mai era la timp și nu avea nicio șansă de a explica sau de a-și cere scuze.
A avut timp să raționeze: de câte ori în viața noastră tragem concluzii pripite când ar trebui să ne uităm mai bine?
Câte lucruri nu sunt exact așa cum credem noi despre oameni?
Și și-a amintit că există câteva lucruri în viață care nu se întorc:
O piatră, după ce a fost aruncată.
Un cuvânt, după ce a fost rostit.
O oportunitate, după ce a fost pierdută.
#Timpul, după ce a trecut.
Să medităm înainte de a acționa și de a jigni pe cineva.
Înainte de a-ți crea o părere despre cineva sau ceva, fii convins de situație pentru ca nu cumva să faci rău cuiva…
Nu merită să te faci de râs, să regreți și să fie… prea târziu!

                                                                      Ne place sau nu, – e dificilă întrebarea… 🙂

                                     o altă pildă

Un om bogat l-a întrebat pe amicul lui:

– De ce sunt acuzat de lăcomie, pe când se ştie, că am dat ordin ca după moartea mea, toată bogăţia să fie transferată pe caritaţi de binefacere? – Ca răspuns, – a spus prietenul, – îmi voi permite să-ţi povestesc despre cum o scroafă i s-a plâns unei vaci, de atitudine negativă la adresa sa:”Oamenii mereu vorbesc despre bunătatea şi ochii tăi blânzi. Desigur, tu le oferi lapte şi unt, doar că eu le dau mai multă carne, şuncă şi costiţe, piele şi barbă, chiar şi picioruşele mele, pentru răcituri… Totuşi, nimeni nu mă iubeşte; de ce oare?”

Vaca s-a gândit pentru o clipă, şi a răspuns: – „Poate e pentru că eu le ofer totul, fiind încă în viaţă?”

S. Vizitiu Impresii

Publicitate