Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


5 comentarii

Lecţia de viaţă ne determină destinul. Top 5 carti


Să iubeşti, nu e chiar atât de uşor, când te iubeşti doar pe tine. Ca să faci sacrificii pentru cineva, trebuie să iubeşti: ca să cunoşti  şi să inţelegi sentimentul, trebuie să inveţi a iubi, din frageda copilarie; să ai iubirea în tine, să-ţi fie încărcat sufletul de cea mai curată iubire. Care ar fi sacrificiul cel mai mare pe care l-ai face pentru persoana iubită? Doar Dumnezeu ştie. Pentru cei, pe care-i iubeşti, nici un sacrificiu nu este îndeajuns… Şi dacă stau să mă gândesc, când te iubeşti doar pe tine, e clar că nu mai e loc şi pentru altul, şi implicit, nu mai poate fi vorbă de sacrificiu. În cărţi, în filme, găsim exemple frumoase, iar în viaţa reală, într-adevar – totul diferă. Dacă e cineva, care poate iubi viaţa, pământul, cu tot ce este pe el – şi bune şi rele – fără să obosească, atunci, poate primi… cartea, şi învăţămintele prietenilor nostri, care ne privesc, aici, in fiece zi, online 🙂 Ascultaţi-i, ce spun…

Rodica Verbeniuc: Expert Comunicari CorporativeImagineDe când au apârut copiii, pasiunea mea pentru proiectele de reponsabilitate socială (în care mă dizolvam din necesitatea de a fi utilă pentru cineva) şi-a schimbat accentul pentru a învăţa să fiu mamă, şi să descopar lumea împreună cu ei, şi prin ochii lor. Este un exerciţiu neaşteptat de captivant. O altă pasiune, de existenţa căreia nici nu eram conlştientă, este să cunosc oameni deosebiţi, culturi diferite, tradiţii, oraşe cu personalitate. Şi, să ascult orgă în biserici sau, să privesc tangoul argentinian. Nu am hobby-uri: mi se par mai mult, o indeletnicire raţională, iar eu, sunt prinsă de sentimente. Ceea ce contează, e pasiunea în ceea în ceea ce văd şi depun;  şi o fac cu toată dorinţa şi cu multă plăcere. Acum, despre lectură. Referitor la beletristică, – îmi plac lecturile pe ”nerăsuflate”: cele, care te prind în mreje din primele pagini, şi nu te lasă să-ţi găseşti liniştea, până nu-i dai de capăt. Asemenea lecturi, rapide, aş zice; îmi  permit să ţin ritmul acţiunii, să mă dizolv în atmosfera cărţii, să-mi trăiesc la intensitate maximă emoţiile, ce mă cuprind în timpul lecturii. Poate, astfel, şi se explică obiceiul meu de a citi în avioane, aeroporturi, dar şi în nopţile, cazată fiind prin hoteluri,  atunci când plec în deplasări… Lectura mă relaxează, mă ajută să  evadez în altă lume; să uit, pe un timp scurt, de munca cotidiană…  Una din lecturile de acest  gen, a fost ‘Imperia anghelor” de Bernard Verber. Prefer cărţile, care    mă fac să reflectez, precum „Podurile peste Maddisonde Robert James Waller: în timp ce o citeam, mă deranja ”inactivitatea” Francescăi, dar cu trecerea anilor, propria-mi experienţa m-a făcut să înteleg clar deciziile dânsei.  Savurez carţile existenţialiste, mistice, pentru că sunt convinsă de existenţa unei dimensiuni de viaţă paralelă, şi  mereu, cred că trebuie să fim deschişi unul cu altul, să învaţăm, să vedem sau sa simţim ceva nou precum scrie şi autorul Paulo Coelho. Sunt însă, lecturi – simboluri, cu hipertext, pe care, le poţi oricând reciti sau prelua gândul, de la orice pagină; le-aş numi ”Cărţi pentru întreaga viaţă”, – ele vor fi mereu actuale (Franz KafkaProcesul”, Mihail Bulgakov‘Sobacye serdze”, Gustav le Bon ”Psihologia Maselor”). Sunt lecturi, care mă întorc „pe dos”  – în acest caz, pot sa nu memorez numele autorului sau titul carţii, în schimb, pot descrie pasaje întregi, şi chiar cele mai mici detalii. Spre exemplu, ”Nunta în cer” de Mircea Eliade sau ”Livada de vişini” de Anton Cehov. După asemenea lecturi, am nevoie de o pauză lungă, ca să-mi liniştesc spiritul şi să-mi aranjez gândurile. Orice carte aş citi, – îmi pare insuficient de intensă; tocmai de asta, nu pot citi în paralel cateva carţi. În aceste situaţii, i-au revista ‘‘Karavan istorii” şi, mă pierd în confesiunile de viaţă ale personalitaţilor contemporani… Cred, că orice Carte are Timpul ei de Lectură, şi nimereşte în mânile noastre, deloc întâmplător: ulterior, – prin lecţia de viaţă, Ea ne determină destinul…

Nona Marian, Interpretă, compozitor, producer:Imagine Mi-a plăcut să citesc din copilărie: Mama spunea, că în loc să dorm, la amiaza, mă băgam cu lanterna sub plapumă şi… citeam. Citeam, tot ce îmi nimerea în mâini, iar poveştile, cred că îmi plăceau cel mai mult: Am avut o colecţie cu poveşti din diferite ţări ale lumii… Urmează anii de lectură a detectivelor şi romanelor:  tot aşa, până când am citit „Agonie şi Extaz” de Irving Stone: după care, nici o carte nu mai părea interesantă. A urmat o perioada în care nu am citit nimic. De curand, am descoperit revistele ” Biografia” şi „Imena”, cu articole biografice ale personalitaţilor celebre din diferite domenii: politică, actorie, știință, modeling, idoli etc. Am aflat o mulțime de lucruri necunoscute şi interesante, despre viață de după cadru (aş spune eu), perioade fericite şi „nu prea”, lucruri cunoscute sau, despre care nu s-a vorbit. Din aceste articole am reuşit să găsesc pentru mine multe răspunsuri şi rezolvări în domeniul psihologic, lecții de viaţă prin exemplu altor persoane… Acum, din insuficienţă de timp, nu reuşesc să citesc până la capăt, unele cărţi plănuite: Toate au la bază un conținut politico -analitic. De ce? Ma întreb şi eu: De fapt, mă interesează în detalii şi desfaşurări, cărţi mai profunde şi clare, în context. Este vorba şi despre „Jaful Romei ” de Alexander Stille, „Statecraft” de Margaret Thatcher şi George FriedmanUrmatorii 100 de ani„.

Ruslan Şevcenco, Istoric-contemporanist, Doctor în științe istorice

ImaginePrefer literatura artistică, istorică și cea politică. Sunt o persoană cu un  simţ al umorului: îmi face  plăcere să distribui si sa-mi bucur  prietenii cu glume proverbiale, citate şi maxime, în special, cele cu un subânţeles, dar plin de umor. Astrologia – mă interesează; este una din pasiunile mele. Iată, că hobby-uri – nu le am, pentru că le consider neserioase pentru mine.

Valentina Ursu, jurnalist Radio Europa Liberă:Imagine Sunt un om căruia nu-i place să încheie o zi fără să rezolve toate problemele, chiar dacă aparent este vorba despre lucruri minore. Uneori, lucrez şi-n week-end. Îmi place foarte mult să călătoresc şi să vizitez bisericile. Îmi plac cărţile de psihologie şi dezvoltare spirituală. “Puterea magică a gândului” este o carte excepţională, ce trebuie citită de oricine doreşte să-şi îmbunătăţească viaţa. Şi cartea “Începe cu ce nu-ţi place“, scrisă de Brian Tracy, – este una din cele mai importante cărţi despre managementul timpului.

Alexandra Porubin Bodarev, Comunicare şi relații publice. Pr manager:Imagine Momentan, sunt în concediu de maternitate, iar din toamnă, mă „reinventez”. Pasiunile mele. Ştiţi, îmi place să descopar gropile şi pădurile cu ATV-ul, şi… să mă plimb cu motocicleta. Recunosc, că sunt mereu cuprinsă de adrenalină!
Din păcate, nu ştiu să croşetez sau să fac goblen. Din cărţi, – prefer mai mult cele filosofice: Junge, Kant, Nitzche.
Îmi mai plac Romanele: nu îmi pot explica, de ce,  dar uneori, mă plictisesc: Ca să mă distind, sau sa ma relaxez, le citesc, mai cu seamă, gânduri expuse de oameni celebri. Recent, am început să recit un curs din ceea ce am studiat la facultate: „Teoria comunicării”. Doar la Nitzche şi Kant,.. îmi „lucrează” creierul, când citesc. Şi acest lucru, îmi place! Nu știu, dacă e încadrat în categoria pasiunilor, mai mult, e o plăcere să analizez şi să citesc cărţi şi reviste, şi să mai vizitez site-uri ce au legatură cu decorarea grădinilor, design interior etc. Îţi revoluționează imaginaţia… şi bunul gust. Descoperirile acestea mă determină permanent la noi schimbari în viaţa de toate zilele…

Reclame


8 comentarii

Promovarea blogurilor pe retele de socializare


Promovarea blogurilor este o problemă caracteristică tuturor instituţiilor, nu doar ale filialelor BM “B.P.Hasdeu”; în acest context, e nevoie de regândire şi refaceri, anume în modul care o vor utilizatorii.

        Un blog oferă utilizatorului posibilitatea de a fi vizibil, de a avea o prezenţă online, de a aborda şi comenta subiectele postate. Se iveşte întrebarea despre necesitatea blogurilor: unele bloguri BM nu crează aceste modalităţi, în plus, nu totdeauna este transparentă promovarea activităţilor; În postări la texte lipsesc partajări cu share-distribuiri, la reţele de socializare, şi acces liber la comentarii. Vedem vizite şi afişări, fie, de la inceput de an, dar fără reacţii din partea cititorilor: majoritatea bibliotecilor nu se bucură nici de aprecieri, nici de comentarii; iar la unele postări lipsesc definitiv semnele cu reacţii obişnuite, în care utilizatorul ar putea semnala preferinţele sale. Nu este clar ce apreciază cititorul, ce – dezaprobă; se dă impresia, că unor bibliotecari le convine situaţia: nu-s reactii – nu-s probleme! Personal, am încercat să comentez în câteva bloguri ale filialelor, dar m-am blocat la accesul cu parole şi robot, fie, n-am putut să-mi divulg numele propriu, rămânând în anonimat; altceva, e că a fost imposibil să descifrez codurile şi să demonstrez, ca nu sunt un robot. Timp pierdut, iar cititorul ei şi el om, nu robot; răbdarea explodează. Consider, ca funcţia partajărilor şi acces liber la postările şi comentariile din bloguri, trebuie neapărat să permită utilizatorului să se simtă oricand binevenit, de altfel, dezamagit o dată, el nu mai reapare pe blogul bibliotecii, nu mai prezintă interes nici din curiozitate; deci, pierdem eventual un cititor al bibliotecii.BM Hasdeu

Altă întrebare, e cum reuşeste utilizatorul să găsească informaţia pe bloguri, dacă lpseşte promovarea continuă pe reţele de socializare? Poate vă întrebaţi, ce rost mai are promovarea postărilor despre activităţi şi evenimente culturale? Cine nu ştie, le explic: ulterior, datorită promovării, cititorul transmite informaţia mai departe; creste numărul utilizatorilor, cititorilor şi cerinţele de lectură. Fără promovare lipseşte publicitatea instituţiei. Si – viceversa. Este nevoie de mai multe sondaje; întrebaţi cititorul, de ce anume are nevoie, ce informaţie caută, cu ce-l puteţi ajuta, de altfel, vă regăsiţi şi vă ajutaţi şi pe sine în activitatea voastră profesională. Un blog trebuie sa vină la cititor, să-i ofere informaţia, exact ceea ce solicită. Un blog e reuşit, dacă cititorul vine la îndemnul blogului, la bibliotecă, – e ceea ce prezintă interes, ulterior, discutând, comentând: se dezvoltă transparenţa reacţiilor şi aprecierilor la articole din blog… Mă surprinde faptul, că unele bibliotecare uită, ca un blog, fie, şi o pagină a bibliotecii pe o reţea socială trebuie să fie public accesibile şi transparente! – vizual deschise pentru toţi utilizatorii fără ca utilizatorul să se ”ceară” în prieteni; O Pagină reprezintă anume biblioteca, nu şi numele unei persoane care doar activează în această instituţie şi a deschis pagina pe o reţea de socializare ca din partea bibliotecii! Persoana respectivă poate doar sa ajute în acest domeniu, să promoveze blogul, activităţile bibliotecii etc, de pe un alt cont propriu.  

Bibliotecarul trebuie să cunoască utilizatorul său, să ştie cum să-l convingă în necesitatea informaţiei postate pe blog, precum şi modul de a trezi sau a determina lumea la discuţii. Pentru a crea anume legături şi conectări în socializări, pentru integrarea utilizatorului în forum on-line, care are nevoie de susţinere, deci şi bibliotecarul este cel care încurajează mereu cititorul la discutii interesante, uneori, chiar si ”provocand”… De aici, vin şi reacţiile, ulterior, reuşită şi succesul blogului, şi desigur, vin aplauze pentru bibliotecari. În present, bibliotecarii BM sunt foarte activi în acest context, – la bloguri apar tot mai multe aprecieri şi creşte forumul cu discuţii pe paginile on-line! Ce-i mai important, e să se stabilească de la bun început scopul forumului de conversaţie: dialog între bibliotecar şi internaut; domeniile de interes. Utilizatorii găsind informaţiile necesare, încep tot mai des să acceseze blogurile şi paginile BM.DSC_0642 O postare nu se rezumă doar la oferirea informaţiei: utilizatorul trebuie, mai intai, să afle despre sursă, şi acest lucru e imposibil, dacă informaţia nu e promovată pe reţele de socializare etc. Dar şi promovarea are nevoie de dezvoltare şi timp, pentru acumularea experienţei a bibliotecarului în acest sens; din partea mea, mai în glumă, mai în serios: doar, să nu ducă omul lipsă de intuiţie, curaj şi imaginaţie bogată!  În acest context, bibliotecarii noştri, consider, că mai au mult de învăţat. Observ pe bloguri texte adaptate de pe reţele sociale; la unii, lipsă informaţiei cu activitatea bibliotecii, fie, se apelează la personalităţi care scriu texte pentru blog, pentru a ridica rayting-ul blogurilor, – fără a privi din alt aspect: poate subiectul e ”demodat” sau nu mai prezintă interes? Blogurile bibliotecilor: unele nu-şi găsesc cititorul său: asta e problemă. De vină e bibliotecarul, care uită, că toată activitatea lui trebuie să roiască în jurul cititorilor, şi nu, invers. Adică, a postat bibliotecarul un text pe blog de care e convins, ca va ”merge”aşa, si – s-a ”calmat”.  După un tur asupra blogurilor, observ la unele, că numărul de aprecieri coincide cu cel al lucrătorilor filialelor… Bibliotecarii au nevoie nu doar de timp pentru a acumula experienţă ca să perceapă şi unele modalităţi practice în ale ‘’blogului’’,

DSC_0622dar şi de cursuri speciale în cadrul Bibliotecii Municipale, care lipsesc din motive intemeiate, cele financiare! Există mult de lucru într-o bibliotecă: Se practică nu doar deservirea cu Împrumutul la domiciliu şi în sală: vedeţi şi voi, câţi cititori vin să citească pagini de tipar, – Cartea niciodată nu va dispărea. Am mai zis, ca oprind curentul electric, dispăre şi Internetul. Iar cartea niciodată! Altceva e că statul nu oferă bibliotecarilor suport financiar pe bun merit! Păcat! Oare cât mai avem de suportat, să ne justificăm permanent, ca să dovedim preţul muncii noastre? Vedeţi, un bibliotecar ca un magician le reuşeste pe toate: În primul rând e un Bibliotecar: om al Culturii; al Cărţii; al Cititorilor bibliotecii! Dar e şi un Pedagog, Psiholog, Manager; regizor şi organizator iscusit al tuturor evenimentelor şi activităţilor în cadrul instituţiei, dar şi dădacă, bucătar la nevoie, chiar şi deriticător!

Ce rost mai au blogurile, dacă n-au cititorii lor? Biblioteca este pentru cititori! – nu-i lipsiţi de accesul la tehnologii informaţionale! Alteori, unii bibliotecarii invocă lipsa lor, pentru a-şi justifica situaţia de amorţire în activitatea bibliotecii.  Dacă asa merge treaba, macar să se ţină cont, că bibliotecarul să-şi centreze toată activitatea pe carte tiparită, atăta timp cât mai contează! Iar Tehnologiile Informaţionale trebuie să păşească în paralel cu promovarea cărţii şi a lecturii. Dacă e să trecem la modernizare a bibliotecilor, trebuie să ne conformăm cu ceea, că au venit timpuri noi, să activăm, cu noi mentalităţi şi modalităţi profesionale, care necesită varia schimbări, valorificări, deprinderi tehnice, dar şi experienţă în domeniu.asocietate comun

 Oamenii se simt într-o comunitate atunci când sunt liberi să se exprime şi când nu sunt lezaţi de alţi membri ai acelei comunităţi. O bună alegere a subiectelor blogurilor, paginilor pe reţele de socializare, dar şi propunerea unor teme de discuţie demne de atenţie, postarea informaţiei utile pentru cei interesaţi, dar şi unele abateri de la temă, ca istorioare de suflet din viaţă reală, pot surprinde orice cititor. Succesul e garantat, vă daţi seama, – creşte frecvenţa la bloguri, aprecierea postărilor! Departe de a fi perfecte, unele postări şi  discuţii, – tot ce mai putem găsi on-line, constituie totuşi altceva decât ceea ce se întâmplă în viaţa reală. Unii chiar îşi schimbă opiniile, recunoscându-şi erorile. Asta e de fapt, ţelul final al blogurilor, discuţiilor, activităţii bibliotecarilor on-line: corijarea greşelilor şi apropierea de adevăr, aprecierea valorilor tradiţionale, social-umane! În special, la noi, în Republica Moldova!  Se pare că nu suntem în măsură să ne dăm noi cu părerea, că de fapt de multe ori cunoaştem prea puţine lucruri. Seriozitatea cu care alegem subiectele postărilor, articolelor şi discuţiilor on-line ne ajută să creştem spiritual, să înţelegem nevoile celorlalţi. Tocmai de asta există un blog, forum pe pagini virtuale! Nu e neapărat să citeşti totul ce se scrie; uneori e ajuns să fii atent la titlu, la generic, în special, acolo unde s-a apreciat şi discutat mai mult, ca să înţelegi care sunt frământările oamenilor…

Svetlana VIZITIU


Un comentariu

Redeschiderea Sediului Central si Lansare de carte la BM ”B.P. Hasdeu”: 3 iunie 2013 Imagini, filme


   

http://www.youtube.com/watch?v=5fjBxB50kDQ&feature=em-upload_owner  Doamna Lidia Kulikovski ”taie” panglica de acces in Sediul Central

http://www.youtube.com/watch?v=heuy7eDDfIU&feature=em-upload_owner Mariana Harjevschi, Lidia Kulikovski: Schimb de generatii

http://www.youtube.com/watch?v=oC00GgO_g0o&feature=youtu.be   Vlad Pohila, scriitorul, despre bibliografie…

http://www.youtube.com/watch?v=DOdXqduorNw&feature=em-upload_owner  Ion Hadarca, scriitorul, despre bibliografie…

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=eXs7P3V_ur0  Lina Codreanu despre…

http://www.youtube.com/watch?v=f1mNiPCD7Ys&feature=em-upload_owner   Vasile Soimaru…

http://www.youtube.com/watch?v=FgGr-pHhI8c&feature=youtu.be   Lansare de carte : Theodor Codreanu

http://www.youtube.com/watch?v=B_32HPZKFSc&feature=youtu.be  Academicianul Mihai Cimpoi…

http://www.youtube.com/watch?v=ubaTJebjKqE&feature=em-upload_owner    Ana Lucia Culev, BM Hasdeu, 3 iunie 2013

http://www.youtube.com/watch?v=T3RfPTo_CkU&feature=youtu.be

Nicolae Dabija la BM ”B.P. Hasdeu”, 3 iunie 2013

 

Imagini, filme:  Svetlana Vizitiu


4 comentarii

Aroma divinului: Churchill şi Stalin


Imagine

”Niciodată nu întârziaţi la prânz, fumaţi trabucuri de Havana şi beţi coniacul armenesc!”, – sunt cuvintele celebrului Sir Winston Leonard Spencer ChurchillWinston Churchill era foarte atasat de coniacul armenesc și zilnic bea câte o sticlă din celebrul „Dvin”: in 1949,  la celebrarea celor 75 de ani, Stalin i-a trimis un cadou cu 75 de sticle. Cadoul îi placuse atât de mult, că Churchil regreta că nu împlinise 100 de ani. Dar, într-o zi, el a constatat, că băutura lui preferată pierduse ceva din aroma de odinioară, şi și-a exprimat nemulțumirea față de Stalin. S-a dovedit că maestrul Margar Sedrakian, anume cel care era angajat în amestecuri de arome „Dvina”, a fost exilat în Siberia. La cererea lui Churchill, maestrul a fost revendicat la locul sau de muncă și… restaurat în partid. Iar Churchill, din nou obţinuse placere de la bautura lui favorită. Ulterior, lui Sedrakian i s-a conferitit titlul de Erou al Muncii Socialiste. Iată, aşa a fost salvată o viaţă de om!

😀

a fost uimită,  SVizitiu