Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Oameni, destine, istorii de viata, dragoste, pasiune, carte, lectura, club


19 comentarii

Importanţa muncii bibliotecarilor


         Interesantă este interpretarea vieţii profesionale a unui bibliotecar, şi mai importantă este ce gandesc ei însişi despre sine şi profesia lor, dar şi viaţa personală; legatura ei paralelă cu serviciul. Vreau să mentionez Biblioteca Municipală “B.P.Hasdeu” din Chisinau, şi alte biblioteci din Republica Moldova, rolul bibliotecarilor în societate.

Este adevărat, biblioteca are şi o dimensiune superficială, care acum e ca şi cum ar fi… la ‘moda’! Pe de altă parte, poţi întoarce oglinda cu capul în jos, dar nu poţi să întorci imaginea, astfel că trebuie să stai şi tu cu capul în jos, să faci stând pe mâini şi carând tone de cărţi, şi… cât poţi sta în mâini?

Sunt suparată pe toţi cei care nu văd importanţa muncii bibliotecarilor. Pentru mulţi, bibliotecarul dă şi primeşte cărţi sau, mai nou, stă în faţa calculatorului (pentru unii lunea e liberă – ori lucreaza duminică – nu au cerut bani pentru asta, au considerat că oamenii sunt mai liberi duminica şi pot frecventa biblioteca. Dar mai ştiti ce înseamnă să ai o gestiune de peste aproximativ 700-1000 lei pe care un bibliotecar o distribuie la zeci de mii de cititori/an? Ştiţi cum aleargă după unii pentru a recupera documentele de bibliotecă pe care „uită” să le înapoieze? Ştiţi, ce înseamnă acces liber la raft? Ştiţi, că sunt unii utilizatori care „iubesc” atat de mult carţile încât mai pleacă cu ele dosite pe fie unde? eu sacaMai ştiţi cât munceşte un bibliotecar on-line? Distribuind şi promovând surse şi teme importante informând utilizatorii despre toate? Dar Centrele de cultură create în biblioteci, unde bibliotecarul e şi organizator, regizor, scenarist, jurnalist, blogger, redactor la texte, operator, hamal, designer, promotor, distribuitor, ca urmare a evenimenteleor, etc? – Toate întrunesc meseria de Bibliotecar!Şi… politicienii se luptă pentru funcţiile lor, îşi măresc pensiile personale de zeci de ori mai mari ca leafa bibliotecarului… Dar şi ei au fost cândva ajutaţi de bibliotecar să ajungă profesionişti, mai ţin ei minte acest lucru?
Vreau să scriu câte ceva despre profesionalismul bibliotecarilor. Totul începe de la constrângeri. Există cineva ideal? Nu există. Că dacă ai alege din cei mai ideali sau buni specialişti, în mod sigur ar ieşi ceva prost. Important e să găseşti în materialul uman care te înconjoară şi ce e accesibil, varianta cea mai propice, iar ce contează e personalitatea!
Este doar un aspect. Nimeni nu e rigid şi atât… Există un ansamblu de calităţi care trebuie să se apropie cât mai mult de ceea ce se propune în esenţă. Şi atunci, se compară, desigur. Nu mai vorbim de genuri. Totuşi, fie că e modern sau nu, acestea există.

Există bibliotecari de caracter. Există bibliotecari care sunt juni primi, există subrete, chiar dacă nu li se mai spune pe nume. Există unii bibliotecari care au posibilitatea de a fi pe linia întâi, alţii – mai inferiori. Oarecum, mereu persistă o legatură strânsă sau subredă… Toate acestea nu trebuie să atingă nivelul înalt al calităţii profesionale. Cu oameni talentaţi care gândesc biblioteca într-un mod cărturar poţi comunica indiferent de limbă. Cu alţii care ţi se pare că nu aparţin, dar care sunt prezenţi, pentru că instituţiile sunt mari şi uşile sunt deschise, nu ai cum să comunici. În mod superficial, pentru că nu se poate face diferenţa între o experienţă adevărată sau unul care riscă atunci când se apropie şi desface o temă cu un anume interes, e că, dacă îţi asumi responsabilitatea, în mod profesional, lucrul acesta trebuie să fie resimţit în bibliotecă. Rolul bibliotecarului este de a apropia oamenii, de a-i educa prin promovarea valorilor culturale  prin carti, fie prin activităţi tradiţionale etc…top bibliotecarii recomanda
Dacă ar fi să dezvoltăm acest subiect, cred că din cauza conceptualizării, importanţa bibliotecarului este chiar foarte mică! Oameni buni! Ştiţi cât stă în faţa calculatorului pentru a introduce în programul de bibliotecă cărţile bibliotecarul? Ştiţi cât citeşte dintr-o carte pentru ai stabili cota de raft? ştiţi câţi bibliotecari au făcut diverse boli profesionale datorită ciupercilor şi prafului de pe cărţi? Ştiţi câţi bibliotecari pleacă din bibliotecă pentru salarii mai bine platite în alte locuri de muncă peste hotare, dar şi din viaţă din cauza bolilor incurabile?
Se impune de la sine, un bibliotecar trebuie să fie un partener important pentru toată lumea şi o sursă de informare pentru fiecare, să susţină o direcţie, dar cu o anume sensibilitate pentru ceea ce poate stimula fantezia individului. El, bibliotecarul, trebuie, bineînţeles, să aibă si abilitatea de a lucra pe text: să taie, să improvizeze, să facă legături, să completeze, dacă e nevoie. La Shakespeare toată lumea taie cu foarfecele în dreapta, în stânga. Acolo e într-adevăr foarte important să existe şi un alt tip de reflecţie decât doar cel practic…

Bibliotecarul cu personalitate foarte puternică trebuie protejat şi lăsat să vină la cuvânt cu limbajul lui. Dar ce înseamnă, de fapt, bibliotecar slab? Nu există slabi, profesia de bibliotecar începe de la un anumit standard: eu, de exemplu, citesc, dar asta nu înseamnă că sunt scriitor… Toată lumea ştie să scrie, dar nu toată lumea e scriitor; misterul e altul, nu aşa cum îl înţelegem profesionist. Ce ar trebui să facă un bibliotecar pentru a evolua, pentru a nu se plafona? Să continue să lucreze. De ce are nevoie, in mod special? De Initiativa! Un bibliotecar nu are voie să renunţe, el trebuie să continue să dezvolte ceva ce a început. Mai are nevoie de perseverenţă. Atitudinea trebuie să fie deschisă. top bibliotecare

Cel mai important e, bineînţeles, omul viu, felul în care reacţionează în anumite momente şi dacă se stabileşte un flux de dialog subliminal. O vibraţie comună, proprie limbajului profesional te poate învăţa mult mai multe decât nişte vorbe goale.

Ce lipseşte oricui: dacă uneşti doi profesionişti, unul foarte tânăr şi unul foarte bătrân şi îi pui pe treabă, amândoi sunt în acelaşi punct. Dacă cel bătrân se bazează numai pe experienţă, e pierdut, iar dacă cel tânăr se bazează doar pe intuiţie, e şi el pierdut. Trebuie să fii conştient că începi de la zero, e mai sănătos aşa. Sigur că ai anumite avantaje dacă ai mai lucrat, dar… în prezent, nu te poţi baza doar pe ele. Nu există rezultate imediate specifice, diferenţiate. Importantă e Conştientizarea. Atitudinea, perseverenţa, dorinţele… Toate greşelile trebuie integrate şi poate că ele se dovedesc a fi până la urmă Calităţi. Dacă ceva ce pare o greşeală se transformă într-o calitate, atunci procesul e just.
Calitatea şi nivelul pregătirii determină dezvoltarea lucrurilor. Conceptele sunt bune doar dacă le poţi înlătura la un moment dat. E bine să porneşti cu un concept, dar nu e necesar să-l duci până la capăt. Einştein nu a zis „azi nu am timp, lasă că fac mâine teoria relativităţii”. S-a întâmplat: el era foarte concentrat, bine pregătit pentru alt lucru şi uite ce a apărut… nu a fost un simplu accident, ci a fost bine pregătit. Doar că nu poţi şti din start ce te aşteaptă. Nu ajungi întotdeauna unde premeditezi să ajungi. Există tentaţii ale meseriei care sunt justificate, este curiozitatea de a încerca cât mai multe în sistemul bibliotecar. Ca apoi să nu rămânem, într-un fel, cu regretul de a nu fi avut un ansamblu al nostru… Vivat, Bibliotecari!

Reclame


13 comentarii

Cum îți ierți neghiobul, sau rețeta fericirii


Te roade pe dinăuntru, nu te lasă să dormi, se stabilește în creierul tău și nu te poți bucura de viață. Este cheia determinativă a umilinței. Obidă. Nu te simți satisfacut de viață. Anume tu, și nu cel care te-a obijduit. Nu contează, că te chinui, că te-ai tras la față și te gandești doar la răzbunare, la sensul vieții tale, poate chiar și la suicid; Cel, care te-a obijduit, ca răspuns, nu traiește mai ușor, mai greu… În loc să-ți ierți răufacătorul, îți calicești ție viața. Obida și ura, adâncindu-se în constiința ta, te pot îmbolnăvi serios, atât fizic, cât și psihic. Și mamele cu gânduri pesimiste afectează sănătatea copiilor. Copiii din familii vulnerabile, bolesc mai des, problema, în primul rand, e în dezordinea din capul și gandurile mamei (în special, cu ajutorul tatei!) 13237812_1128776847173230_6204278263639481602_n

Deci, fă ordine în creierul tău; Gândește pozitiv! Cert că acest lucru este greu, și mie îmi venea greu să cred! 🙂  Frustrarea, îți închide toate căile spre un viitor luminos… Sună, cam ”sovietic”, dar așa e. În special, obida întretaie relațiile intime, dezvoltarea lor hormonală, și, cât timp nu ierți și ramâi cu frământările tale, nu te poți gândi la alte relații, în cele din urmă, îți întalnești un partener cu probleme, la fel… ca cel precedent. Sau, la fel… ca tine!

Obida te lipsește de posibilități de a te bucura, să fii satisfacut în continuare de viață. Să privești în părți și să admiri natura, anotimpul, copiii, muzica și filmele. Pur și simpu, nu te lasă să trăiești și să fii fericit…

Certând lumea, ceartă-te pe sine! Salvarea mea vine din caracterul meu: atunci când în urma supărărilor, în disputele cu unii oponenții, invinuindu-i direct, eu oricum… în sinea mea mă simt eu cea de vină. Este mai ușor să fii tu cel de vină, decât să ții la o persoană și să-l consideri dușman.

Privește-ți ”fostul”… Probabil, că nu se omoară dupa despărțirea voastră. Nu are nevoie de responsabilitățile care le-a lăsat pe umerii tăi… Așa că, în cele din urmă, chiar de el ai nevoie? Îți calicești viața, și cea a copiilor din cauza celui care nu va merită? Lasa-l, eliberează-te de răutati. Să fie sanatos. Destule argumente, pentru a te elibera odată și pentru totdeauna de obidă și să-ți ierți fostul partener? Cât de banal n-ar suna, dar numai tu ești responsabilă pentru viața ta. În cele din urmă, cu trecerea anilor îi vei spune mulțumesc, că te-a ”lepădat” atunci și nu acum…copy-ajutor.jpg

Nimeni, niciodată, nu va rezolva problema în locul tău și nici nu-ți va schimba direcția gândurilor.

Daca te va ajuta; scrie pe o foaie, tot ce s-a acumulat in sufletul tău; toate retrăirile și sentimentele negative. Resimte și retrăiește din nou situația, sau problema în sine, cu fiecare cuvânt emotiv, și dacă e nevoie, răcnește, strigă și plângi! După ce ai scris, – recitește, mai încet, spunând: ‘‘Iartă-mă, îmi pare rău’‘.

Ca și cum te-ai adresa universului. Apoi, multumește-i:”Îți mulțumesc. Eu te iubesc”. E o metodă purificătoare… Se spune, că te eliberează de răutate, și începi să te simți mai bine. Vei simți, că într-adevăr iubești… nu doar universul. Te vei simți eliberată și de gânduri, care te rodeau tot timpul. Lista scrisă, – o arzi. Cenușa o arunci în chiuvetă la WC, fie o imprăștii în aripile vântului.

Mai departe, pe o foaie, scrie-ți planul vieții noi. Cică, cât este de excelent și minunat totul. Improvizează, imaginează, scrie-ți visurile tale. Speranțele și dorințele. Viața e atât de frumoasă! Împaturești foița, și o ții în geanta ta, se poate și la piept, într-un buzunarel secret, atât cât vei simți nevoia, ca urmare recitind-o, după necesitate. Cu Tatăl Nostru… Dacă nu te-a ajutat să te dezbaieri de frustrări și obide, repetă metoda purificătoare din nou peste un timp. Dar nu mă intreba, unde să-ți cauți linistea din interiorul tău; eu una, nu știu, o fac rugându-mă, și mai mult mă încred in Dumnezeu.

Și, mă rog zi de zi… Să dea Domnul sănătate tuturor, și să fiți fericiți! Să dea Domnul, minte și vouă și mie! ❤

Svetlana Vizitiu 🙂


3 comentarii

De ce ne pasioneaza? Top 5 carti


Ne intalnim in graba, ne vorbim, discutam, sa intelegem mai bine poate unde am gresit sau unde ni se face o nedreptate! Nici atunci cand ne povestim ce avem in suflet nu prea ne intereseaza nevoile altor persoane, atata timp cat asta nu ne afecteaza bunul mers al cursului vietii. De fapt, in timp ce ne vorbim,  gandim cum sa fugim, si ne facem sa tacem cat mai repede si totul sa reintre in normal; n-avem rabdare nici pentru sa ne intelegem pe noi, insine… Cu totul e altceva e o Carte! de ce atat de mult ne pasioneaza, ca uitam de rabdare si restul lumii?… :)

Imagine

Ludmila Balan, mass-media: Ador poeziile: le citesc si recitesc… De exemplu, ma emotioneaza pana la lacrimi, poezia Cantec basarabean” de Grigore Vieru sau Fat-Frumos” de Adrian Paunescu. De fapt, acestea sunt poetii mei preferati !!! De ceva timp, imi place sa citesc despre spiritualitate . Eu cred, ca o persoana spirituala este omul in cautarea Sinelui, in cautarea Dumnezeului din noi, o persoana care manifesta iubirea in tot ceea ce face, – iubire de Sine, iubire de oameni si iubire pentru toata creatia. In acest sens, un autor, care imi raspunde la unele intrebari, este Osho; e cel, care zice sa te accepti, in primul rand, pe tine, dar si sa tinzi spre un ideal mai inalt. De asemenea, imi face placere sa descopar noutati cu fapte interesante din istorie: m-a surprins cartea “Noi nu suntem urmasii Romei” de Napoleon Savescu! Autorul este un medic romano-american, care a emis o teorie cotroversata asupra istoriei dacilor. El finanteaza pe cont propriu, cercetari despre istoria adevarata a dacilor si, considera ca poporul roman este urmas direct al dacilor, fara o alta ”amestecatura” de sange latin, si, ca limba dacilor a dat nastere limbii latine… Dupa teoria lui, de fapt, nu noi suntem urmasii Romei,  dimpotriva: Roma este urmasa noastra! Eu nu stiu, daca argumentele lui Napoleon Savescu au baze solide, dar mi-au trezit curiozitatea si multe semne de intrebare. In schimb, cartea, pe care o recitesc acum, nu-mi trezeste intrebari. Cunosc aceasta poveste reala din frageda copilarie! Este vorba despre cartea “Stalin mi-a furat copilaria“, pe care a scris-o cu lacrimi tatal meu, Boris Vasiliev! Aceasta carte face cat toate manualele de istorie de la noi. Este o carte-document, care reda tragedia neamului, vazuta si traita de un copil de 8 anisori… Tatal meu zice: “Despre suferinţele şi nimicirea celor vârstnici, peste 60.000.000 de persoane, s-a scris mult, începând, din câte ştiu eu, de la A.I. Soljeniţîn, dar despre tragedia copiilor – arestaţi, mancurtizaţi, deportaţi, omorâţi şi reeducaţi, numiţi de bolşevici „дети врагов народа” – nu s-a scris aproape nimic. Totul a rămas ascuns în arhivele secrete ale NKGB, NKVD, partidului comunist.” Citind aceasta carte, probabil, ca nu va veti mai intreba :”Cine suntem si de unde ne tragem ?!”

Imagine

Cornelia Tafunea, contabila:  Cartea…  Acum, sunt foarte multe carti, si este greu sa alegi, insa avand interese potrivite, savurezi cu placere toate momentele descrise in carte. Imi place mult sa citesc romane, carti motivationale si, de ce nu, povestioare scurte. Lectura, mereu m-a teleportat spiritual in lumea cartii, pe care o citesc. O carte buna imi lasa amintiri si impresii profunde. Pot reciti ceva, si de fiecare data ma prind cu gandul, ca gasesc ceva nou. Nu o sa uit niciodata impresia pe care am avut-o, cand am citit prima carte: ‘Contele de Monte Cristo” de Alexandre Dumas. Nu mai tin minte, cati ani aveam, cred ca vreo 9-10, insa, am citit-o in cateva zile, si m-a impresionat. Cred, ca este cea mai captivanta carte, pe care am citit-o vreodata. Preferintele mele sunt si cartile motivationale ale lui Og Mandino, este si autorul meu preferat. Imi place mult, cum scrie Paolo Coelho. In general, imi plac cartile “usoare”, in care ma regasesc, carti emotive, genul ”sper, sa nu se mai termine”. Recent citite: ”Gustul sâmburilor de măr” de Katharina Hagena, o carte trista, dar cu o relatare foarte frumoasa, de dragoste. Paulo Coelho “Aleph, – lectura a fost pentru mine putin “greoaie”, cu un caracter optimist;  Poveştile unei inimi” de Florina Cosmin este o carte frumoasa cu povestioare de dragoste, dedicata femeilor. O recomand fetelor. Vreau sa-mi fac timp, sa citesc Scris pe trup” de Jeanette Winterson si “Andiamo” de Alice Nastase Buciuta si Simona Catrina. Mergeti la librarii sa cumparati carti: daruiti-le,i, cititi-le, – macar, cateva pagini, in fiecare zi! – O carte buna te face sa uiti de probleme, in plus, te relaxeaza. Azi, citesc “Mananca, roaga-te, iubeste”, de Elizabeth Gilbert… Sunt inspirata si multumita!

Imagine

Nicolai Afanas, lector superior universitar IRIM: în calitatea mea de lector universitar şi doctorand lectura este o obligaţie, o parte componentă a activităţii profesionale. În prezent, cercetez interconexiunea dintre geopolitică şi securitatea naţională, iar ca rezultat am răsfoit o serie de lucrări relevante și pertinente subiectului abordat. Aș recomanda cititorilor trei lucrări de referinţă a trei geopoliticieni cu renume Гаджиев Kамалудин, Геополитика. Учебник. 4-е издание. Москва: Юрайт, 2011. 479 с., Хаусхофер Kарл, О геополитике. Москва: Мысль, 2001. 426 с. şi nu în ultimul rînd o lucrare autohtona Serebrian Oleg, Despre geopolitică. Chişinău: Cartier, 2009. 176 p. Ținînd cont de faptul că o mare parte a literaturii ce dezvoltă tema sus-menționată, e preponderent disponibilă în limba rusă în bibliotecile din capitală vin să încurajez cititorii să acorde prioritate lecturii acestor lucrări fundamentale (în orice limbă n-ar fi acestea) capabile să explice esenţa existenţei umane în diversele ei forme de manifestare.

Imagine

Aliona Triboi, interpreta muzica usoara: Dostoievski e autorul meu preferat: cam tot ce am citit, m-a miscat profund! Mi-au placut Hector Malot – “Singur pe Lume”, I. Rebreanu – “Ion”,  clasicul A. Cehov; de la noi, Vaculovschi: desi, scrie destul de dur …si e nevoie de nervi de otel sa rezisti pana la capatul lecturii, se merita!

Curioasa, Svetlana VIZITIU


3 comentarii

Nu căutaţi beneficii în dragoste!


Imagine

Ştii şi tu, că în astă lume, nu fiecărui i-e predestinat să fie fericit… Să-şi găsească soarta, eroul lui… Prin urmare, eşti nevoit să creezi de sinestător: cu mânile tale, cu gândul, buzele, inima… Să te lupţi pentru ceva (cineva), împreună cu oamenii, şi chiar cu soarta insăşi, căci, le preferă pe cei, care se confruntă cu ea. Ar fi bine, să tineţi minte: acelea lucruri care vă aduc o grămadă de bani, – mai devreme sau mai târziu, vă trădează. Nu căutaţi beneficii în dragoste! 🙂

Dumnezeu ajută pe cei ce se ajută singuri!

 


10 comentarii

Dumnezeu nu e de lemn…


Cum poti sa traiesti in timpurile noastre OMENESTE, fara conflicte? Oamenii insisi nu stiu la ce aspira… Ei mereu revin la ciondaneli fara de sens doar pentru o manusa cu bunuri materiale, si mor, – unii, asa si niciodata, nu mai afland de propria lor valoare spirituala. Guvernul, partidele sunt mereu in cearta! Pe strada – se cearta, se injura… Virtualul, la fel, e in conflicte, mai mult, politice… Oriunde nu te intorci – observ conflicte… „Daca un salbatic a incetat sa creada in dumnezeul lui de lemn, nu inseamna, ca Dumnezeu nu exista, doar  ca Dumnezeul nu e de lemn”… (L. Tolstoj)iisus

Adesea, conflictele par utile, de aceea, pe mine nu ma intereseaza, anume cum sa nu intri in conflicte cu oamenii; o stim deja cu totii… Acum, mai mult ma intereseaza starea de dispozitie, in care orice situatie de conflict ar fi solutionata constructiv. Admit, ca fiecare conflict este o urmare a tensiunii imprejurarilor, pentru care nu suntem pregatiti moral; simptomul principal fiind tensiunea interiorului nostru: Ce-i important, cred ca ea persista din presiunea constiintei omului; Intuitiv, eu stiu, ca am ales varianta gresita a actiunilor; imi este rusine, dar continui sa ma incapatinez! Un alt motiv al tensiunii ar fi neacceptarea adversarului ca personalitate. Imi este rusine pentru ca nu-mi-e simpatic, dar nu pot face nimic cu sine. Ulterior, dupa un timp, tensiunea trece, si tu, linistit, accepti omul, asa cum este. In aceasta stare, conflictul e foarte improbabil.  Mai mult sau mai puţin suntem inclestati in anumite dogme, stereotipuri si prejudecati sociale, alimentate de unele frici sau temeri personale sau de unele persoane care ne inconjoara. Cineva ne creaza o idee ca suntem limitati, ca nu putem fi mai mult decat ceea ce suntem, ca nimeni n-a reusit si nici noi nu vom reusi…

Dumnezeu e mare, ne apara şi ne indrumeaza corect, doar ca satana ca nu mai are frica de nimic si zace bine-merci in persoane carora le ”convine” aceasta situatie…

Mi s-a zis, ca sunt o persoana luminoasa: o spun si persoane putin cunoscute mie: pe semne, ar trebui sa ma accept si eu ca… un Soare in casa! 🙂 In opinia mea, e nevoie doar sa fii sincer, sa exprimi ceea ce gandesti. Sa fii optimist si binevoitor. Uneori depindem de anturajul nostru, fara sa acceptam omul, asa cum este el. Fara sa-i recunoastem dreptul la libertate a cuvantului. Incercati sa intelegeti prezenta unor persoane prin punctul lor de vedere si informatia ce parvine; observati ce aveti in comun si nu va impuneti cu opiniile oarecum eronate! Indreptati-va privirile in directia in care oamenii au sperante si asteapta fapte bune de la voi!…


3 comentarii

Maxima Zilei de azi


Daca in viata ta aparuse persoana, alaturi de care uiti trecutul, inseamna ca aceasta persoana – este viitorul taunu conteaza cu ce viteza mergi spre scopul tai important sa nu te opresti

Prieteni buni sunt ca si stelele… Nu-i vezi des, dar stii, ca sunt... 

                                        PACE-N SUFLET!


10 comentarii

Mamici, tatici, bunicuti: Recomanda!


Sunt carti pline de explicatii si de imagini, ce contin extrem de multa informatie si care te invata sa citesti si sa intuiesti gandurile altora prin gesturile si exprimarile lor. E vorba de mamici, tatici si bunicuti.. Sunt multe carti ce ne recomanda, si merita sa fie citite. Si cu atat mai mult, sunt oameni de la care ai ce invata! Ascultati-i! – puneti idei si imagini la suflet, si, la randul sau, deschideti-va inima voastra! Impartasiti-va!                                                                                                                              Alexandra MARTA, jurist, interpreta de muzica usoara.

ImaginePână la o vârstă nu mi-a plăcut să citesc, aveam alte interese, ca cele ale cantului, pictura in ulei si acuarela… Deși, am citit de mica, nu am simtit plăcerea aceea pe care o simt acum când citesc o carte, in special, la tema: ”Cum sa ai grija de copil”.  Se pare ca cu varsta ne schimbam si preferintele. dar, nici acum, nu-mi prea gasesc timp, cat n-as dori de mult, sa citesc in liniste: de curand am nascut un baietel minunat, pe Timur… Fiul meu este prioritatea mea! Cu toate acestea, dintre toate cărțile pe care le-am citit până acum, am să vă recomand doar câteva: ”Secretele succesului” de Dale Carnegie; o carte incredibila, îți va schimba percepția asupra felului în care trebuie să relaționezi cu oamenii, o recomand cu mare caldură. Fără discuție este cea mai bună carte. In adolescenta, am fost marcata de ”Coliba unchiului Tom” de Beecher Stowe, de altfel, m-au impresionat si romanele lui Theodor Dreiser ” Jennie Gerhardt”, ”Tragedia americana”; iar in copilarie, adoram ‘‘Povesti populare moldovenesti”, Povestile lui Ion Creanga. Imi placea sa-l recit pe Bacovia, poeziile lui despre anotimpuri.. Mă bucur de fiecare carte, care te pune pe ganduri, plus, pe emotii pozitive. Am uitat ce carte era, imi amintesc, ca am fost uimita sa descopar, ca toate posesiunile materiale sunt nesemnificative, ele nu ne aduc fericirea, ci doar fericirea de moment… Adica, mi-am dat seama de realitate. Imi doresc sa citesc Biblia in intregime.

VITALIE CATIRAU, capitan, politist. Militar in suflet.

Imagine

Sa fiu sincer, de mic am ramas impresionat de „Cîntătoarele din Mărăcini” de Colleen McCullough, ”Coliba unchiului Tom” de Beecher Stowe, ”Calaretul fara cap” de Mayne Reed, de lectura clasicii universale… Toata opera lui Dosteievski, am citit-o, si m-a marcat mult! Scriitorii preferati sunt si Gustave Flaubert, Shakespeare, A. Dumas, Dostoevskii, Stendhal, M. Drumes, L. Rebreanu, Suvorov.. Lectura, ca si intreaga arta este pentru oamenii cu un nivel de cultura si totodata material suficient pentru a avea nevoie si de asta. In conditiile in care, cetatenii sunt stresati de foarte multe griji, probleme, dar mai intai de toate nu au incredere in nimeni si in nimic, la ce le-ar mai servi literatura artistica? Despre literatura de specialistate nici nu poate fi vorba intr-o Moldova in care se promoveaza ideea ca nu avem specialisti calificati, iar ei exista dar nu se pot angaja, pentru ca prioritate au apropiatii unor persoane influente si la fel de neprofesioniste ca si protejatii lor (am patit-o chiar eu). Dacă am avea un trai decent, sunt sigur că orice om are capacitatea să se intereseze de cultură, știință, educație și să citească o carte, să încerce ceva nou, nu doar să se gândească cum să supraviețuiască.  Eu cred în oameni, nu în politicieni, iar expresii de genul că (oamenii de la țara sunt proști sau needucați poate veni doar din mintea unui om neintelept). Pasionat fiind de lectura, chiar de la o varsta frageda (ii multumesc mamei, care a avut grija sa ne insufle aceasta dragoste), am citit tot ce-mi nimerea in cale, iar cu trecerea timpului si cu inaintarea in varsta am fost captivat de romanele de dragoste, la fel, si de cele de aventura,…mai putin, SF-ul. Puteam sa fiu o zi intreaga in „captivitatea” unor carti . Cu parere de rau, la moment, nu citesc atat de mult, oricum incerc, alteori, sa improspatez bibliografia personala cu o noua carte. In present, preferintele sunt mai mult axate pe romane istorice, sau chiar relatari documentare, eu, fiind pasionat de istorie: tot ce e legat de acest domeniu ma atrage… Istoria e o enigma ! Ultima carte citita si recitita, si care m-a captivat e „Funia impletita in trei” de Petru Bogatu; e o carte excelenta!

IRINA POPOV, medic

ImagineUneori citesc din literatura de scoala a fiicei mele Coriina, caci noi, parintii, pe timpuri, nu am trecut-o, si adesea, discutam cu ea – ce si cum, mai ales, cind intimpina dificultati. Multe din recomandari de carti, postate pe bloguri, desigur, le-am citit, mai cu seama, in copilarie si adolescenta. Mama mea a predat la facultatea de biblioteconomie: am de la cine invata… Am si o biblioteca enorma acasa.  Ma stradui, sa fiu la curent cu toate informatiile din editiile de specialitate; scriu pe aceasta tema, pentru site-ul thewoman.md

IURIE BADICU, Director ORDA, jurnalistImagine

Sincer sa fiu, în ultimile șase luni n-am citit nici o carte nouă, doar legi și proiecte de legi de tot felul… Totuși am recitit, zilele acestea, 2 cărti foarte dragi, cu schite prima, cu poeme a doua, e vorba de Victor Teleuca, „Goniti pasarea de cenușă”, Editura Literatura artistică Chișinău 1982, si, Jovan Strezovski -„Tărîmul de la miazăzi”, Editura Dacia Cluj Napoca 1979. De curand, am fost într-un local unde depozitez, temporar, cărțile mele citite și în curs de citire, chipurile, biblioteca personală. M-am aprovizionat, de acolo, cu 50 de carți, cu titlul: „Aforisme pe bani pentru businessmeni„.

Inga MILOSAVLJEVIC, jurnalist, producator si coordonator evenimente culturale

ImagineПоследнее время предпочитаю классическую литературу, чтобы для себя сохранить культурный язык. После прочтения некоторых современных произведений мозг в ужасе взрывается, а когда перечитываю Пруста, Хемингуэя, Булгакова, Камю, Чехова, Моэма, Андрича, Ионеско, и других классиков мировой литературы, получаю почти физическое наслаждение. Люблю поэзию, это утонченный вид искусства. Когда тяжело на душе, то в руках всегда томик Ахматовой, Цветаевой, Пастернака, Гете, Бландиана. Недавно была на международном форуме поэтов и писателей, открыла для себя молодых хорватских и сербских литераторов.                                                                                                                                              TANIA GUTU, asistenta medicala, in concediu de maternitate

Imagine

Recomand tuturor celor  pasionaţi de lectură “Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri”, de Eric-Emmanuel Schmitt. Cartea a fost scrisă în 2006 de către Eric-Emmanuel Schmitt, un scriitor născut în Franţa în 1960, un binecunoscut dramaturg, romancier şi scriitor de ficţiune ale căror piese se joacă peste tot în lume. Cartea ne prezinta opt povesti de viata ale unor opt femei diferite dar care au toate un element comun in jurul caruia povestile prind viata: iubirea. Partea interesanta e ca nici o poveste nu este ca cealalta si autorul reuseste sa redea adevarate trairi si adevarate experiente de viata printr-o simplitate iesita din comun.Aş mai putea recomanda şi „Numele Trandafirului” – am citit-o de câteva ori. Este o carte completă. Are o intrigă poliţistă, dar este şi o frescă socială. Un amestec de religie cu ştiinţă, foarte interesant. M-au impresionat în mod deosebit carţile “Iubirea faţă de apropele”, de Pascal Bruckner şi “Toamna patriarhului”, de Gabriel Garcia Marquez.    

   ANDREI SAVA, muzician, compozitor 

Unul din iubitii mei scriitori este Kurt Vonnegut. L-am „descoperit” in anii de scoala,sava in biblioteca tatalui meu, apoi l-am tot recitit de-a lungul vietii, crezand de fiecare data c-abea acum l-am inteles cu-adevarat. Am cautat disperat toate lucrarile, probabil, as putea scrie si-o disertatie, amanuntit-stiintifica despre „elemente de sructura si stil”. Probabil e legat de „unghiul de vedere” cu care priveste realitatea, asemanator launtricului meu, de-o filosofie sumbra, sau de calitatatea uimitoare de-a spune lucrurilor pe nume printr-un umor diferit de fantastic si uneori ireal de „black”. Pentru milioane de oameni acest mod de gandire, acest blitz a realitatii, a devenit adevarata religie, cult. Acum, stiu care lucrare semnata de Vonnegut imi place cel mai mult, dar as sfatui „sa-l luati” step by step, crescendo, fade in… De la opusurile tineretii spre maturitate, asa mi se pare corect, recomandabil. Si inca ceva: e straniu e paradoxal, dar efectul e atomic daca-l citesti pe Kurt Vonnegut dupa Erich Maria Remarque… Karel Čapek e urmatorul scriitor, pe care vi-l recomand (in special daca l-ati indragit pe Vonnegut). E uimitor cum un american si un ceh pot avea atatea tangente in creatie, traind in lumi diferite. Nu-s identici, nici gemeni si totusi au multe in comun. „Razboiul salamandrelor” si „Fabrica de absolut” le-am gasit intr-o colectie sovietica, pare-mi- se, „АЭЛИТА”. Acum, ma-ntreb cum de-a fost acceptata pe timpuri tirajarea acestor lucrari- in esenta sunt revolutionare si critica indirect sistemul socialist-comunist. Probabil, propaganda celor timpuri, sau vre-un critic literar cu „capul mai aplecat” a acordat lucrarile in tonalitati ce critica sistemul capitalist. Cum n-ar fi, ramane unul din scriitorii cu care se poate „indreptati” secolul XX.  Iar lucrarile scrise in anii 20-40 a secolului trecut, sunt si-acum la fel de moderne si actuale.

P.S. Apropo, Karel Čapek si fratele lui Josef, sunt autorii cuvantului „Robot”.

SOFIA STOLEAROV, bunicuta, intr-o vizita de durata in Canada

ImagineLectura este pasiunea mea. Imi place enorm lumea imaginara a cartilor si nu trece o zi ca sa nu citesc. Chiar fiind in vizita peste ocean, nu am putut sa ma abtin ca sa nu ma inscriu la biblioteca nationala si acolo sa-mi gasesc sursele lecturii. Cartile recent citite, care m-au impresionat prin continutul sau au fost: ‘‘Maitreyi” de Mircea Eliade, ”Dragostea nu moare” de Maitreyi Devi, ”Fiul Risipitor” de Hall Caine, ”Vendetta” de Henry Possendorff, ”Buna dimineata, baieti”, ”Cismigiu et Company” de Grigore Bajenaru, ”Alchimistul” de Paolo Coelho. In afara de aceste carti cunoscute, bineinteles, ca prin miinile mele au trecut si altele, insa, fiecare este deosebita pentru mine, caci imi dau posibilitatea sa ma rup de realitate si sa zbor cu gindurile in departari…